În calendarul ortodox ziua de 9 Martie marchează o sărbătoare însemnată, ziua celor patruzeci de sfinți mucenici, o zi a ofrandelor alimentare specifice, în care consumul ritual putea influența starea de sănătate și puterea de muncă a oamenilor în anul agricol care vine. Colăceii făcuți în formă de păsări, albine sau oameni, atestă sincreitsmul practicii, care marchează astfel suprapunerea mai multor ceremonii : întâmpinarea primăverii și a păsărilor care se întorc la cuiburile lor, sărbătoare a albinelor, ce marca deschiderea anului apicol, dar și o sărbătoare a morților, a pomenirii celor uitați ( de aici poate și marele consum de alimente rituale: patruzeci de pahare de vin, patruzeci de colaci, patruzeci de pești). În unele părți, prezența turtițelor specifice este înregistrată ca un element component al ritualului de propițiere al apicultorilor.
Este obiceiul ca la patruzeci de sfinți fac femeile turtele,câte una de fiecare sfânt. Turtele sunt niște plăcintuțe de făină de grâu nedospite, sărate, unse pe deasupra cu jertfă, care este zamă pregătită din turtoiul de sâmburi de bostan. La patruzeci de mucenici se fac mai multe feluri de copturi, care se împart întru amintirea celor patruzeci de mucenici. Se fac colaci în formă de om cu cap, care se ung cu miere și se presară cu nuci pisate. Acești colaci se numesc brânduși, brândușe, bradoși, sfinți și sfințișori.
Afară de acești bradoși, mai fac un bradoș mai mare în formă de om, cu gură, urechi, nas, dar orb, și-l numesc uitata. Acesta se face întru pomenirea morților care în timpul anului ar fi fost uitați, nepomeniți. Se dă de pomană spre cinstea sfinților, spre a dărui omului ploi la vreme și rodire de belșug roadelor.
Bradoșii sunt figuri de oameni din aluat dospit. După ce sunt rumeniți, sunt unși cu miere, apoi numiți și împărțiți, deci și ei păstrează semnificația pâinii sacre, a izmelor, în cinstirea strămoșilor. După contur, după decor, după utilizare și după semnificația, bradoșii sunt idolii preantici conservți în tradiții până astăzi,pe câtă vreme idolii de lut au pierit în fața noilor doctrine cultice. Bradoșii sunt relicve ale aluaturilor plămădite în temple neolitice, în Carpați.
În dimineața de 9 Martie, până să răsară soarele, femeile curate din casă ( văduve sau bătrâne) frământau aluatul pentru bradoși. Este nevoie de 750 grame făină, 18 grame drojdie, 3 linguri ulei, 2 linguri de sare și două căni de apă călduță.
Înainte de toate, se aprinde o lumânare pentru că bradoșii se fac în amintirea celor adormiți. Se pregătește maiaua dintr-o cană de făină, drojdie și o cană de apă. Se amesteca toate astfel încât să rezulte o compoziție omogenă fără cocoloașe. Se lasă la crescut 15 minute apoi se amestecă cu restul de făină, uleiul, sarea și restul de apă călduță.
Se lasă la dospit 40 minute apoi se porționează în 6-8 bucăți.Bradoșii se fac sub formă de omuleț. Întâi se face o formă cilindrică, apoi cu ajutorul degetelor se strânge pentru a forma gâtul. Cu ajutorul unei țeve din trestie se fac ochișorii, gura și cei trei nasturi. În anumite zone, se lasa simpli, fără forma ochilor etc. Se pun la cuptor 40 minute, la final se ung cu miere dacă se doresc dulci și se pun bomboane în ochi si nasturei.
Filmarea :
Tradiția diferă de la un sat la altul, bradoșii se pot mânca simpli, sau înmuiați în vin cu zahăr. Unși cu miere și presărați cu nucă. Cu sau fără bomboane de zahăr sau cum vă amintiți de la bunica.
Numele de bradoși se întalnește în mai multe sate din sudul României. În Teleorman: Poiana, Brebina,Călinești,Tudor Vladimirescu, Salcia,Mârzănești, Talpa,Beuca,Viișoara,Piatra,Olteni,Deparați, ,Oncești,Ciurari,Fântânele,Dragănești-Vlașca, Târnava, Botoroaga,Moșteni,Videle.
În Giurgiu : Frasinu-Băneasa, Tangâru de Giurgiu, Vedea.
Prin alte părți oamenii îi numesc și bobineți: Olteanca, Lița, Segarcea Vale, Crângeni-Teleorman, brandofi: Bodrotești,Cervenicu-Teleorman sau bandoși în Tătărăști și Negreni.
Photographer @Ileana Radulescu.Photography
Credit @Etnotique
Multumim @Licuriciu de Teleorman