În liniile lui esențiale, portul popular din zona Valea Bistriţei se defineşte ca un costum de tradiţie străveche; costumul femeiesc, prin piesele sale esenţiale, cămaşă, cingători, catrinţă, încălţări, ca şi prin decorul ce-l caracterizează, se încadrează tipologic costumului românesc.
Cercetările întreprinse de-a lungul timpului în Valea Bistriţei au constatat existenţa tipului specific de costum bărbătesc sau femeiesc, care se prezintă sub o pluralitate de tipuri şi variante, în funcţie de vârstă şi de ocupaţie. Costumul femeiesc se prezintă sub mai multe forme – costumul moldovenesc de sărbătoare, costumul ardelenesc de sărbătoare, costumul de lucru cu două variante- cu piese tradiţionale şi cu piese din materiale din comerţ.
Piesele de costum care îmbracă partea superioară a corpului sunt cele mai numeroase şi asupra lor s-a concentrat o străduitoare preocupare decorativă. Aceasta face ca elementele de port care îmbracă trupul să formeze oarecum cheia specificului îmbrăcămintei tradiţionale.
Care este tipul de cămaşă moldovenească de pe Valea Bistriţei? Cea mai răspândită categorie de cămăşi este cea care cuprinde cămăşile zise luncăneşti, cele încreţite la gât. În regiune mai există şi o cămaşă zisă cu lăncez, care nu este altceva decât un tip de cămaşă ardelenească , pătrunsă în Valea Bistriţei. Observaţiile de mai sus ne fac să credem că, de foarte mult timp, tipul de cămaşă cu brezărău a fost alături de tipul mai nou de cămaşă moldovenească cu guler. Concomitent sau chiar ulterior, în această regiune a pătruns însă şi un tip de cămaşă ardelenească cu fodori.
Costumul ardelenesc din zonă a intrat în uz în forma actuală în anii 1930, cămaşa cu altiţă şi brezărău a fost înlocuită de cămaşa cu lăncez. În trecut însă cămaşa de tip ardelenesc nu a reuşit să se dezvolte mulţumitor, ea însăşi fiind înlocuită în anii comunismului de cămăşile ţesute în foiuri dar şi cusute în tehnica pe dos.Cămaşa de tip ardelenesc nu a reuşit să reziste nici prin proporţia motivelor ornamentale şi nici prin gama lor relativ săracă. Revenirea la cusătura pe dos este un fenomen tipic pentru Valea Bistriţei şi regiunea Dornelor, care poate fi explicat numai prin simţul rafinat de care dau dovadă ţărăncile din zonele amintite.
Cămaşa era formată din doi laţi în faţă şi unul în spate. Mâneca era formată dintr-un lat şi un clin. În faţă pe piept, prezintă creţuri, iar la o mică distanţă de guler de circa 3-4 cm se află un rând de cusături geometrice, aşezate pe creţuri şi care se cheamă lăncez, de unde vine şi numele cămăşii. Gulerul este întotdeauna împodobit prin cusături cu motive geometrice. Mâneca are un volan care se numeşte fodor. Cusăturile de pe mânecă se reduc la un rând de motive la umăr şi un rând de motive geometrice pe încreţul volanului. În urma comparaţiei acesteia cu cămaşa cu lăncez din satele transilvănene învecinate, se observă că nu există diferenţieri majore.
Un alt element de port caracteristic transilvănean, este catrinţa ardelenească, probabil catrinţa a fost un element de costum caracteristic prin Moldova şi Muntenia. Ea ar fi pătruns apoi în Transilvania, în zona Tulgheşului, Bicazului ardelean şi Casin, iar din Moldova s-a răspândit pe valea superioară a Mureşului. S-ar putea însă să fim în faţa unei arii străvechi a fotei care ocupă toate aceste regiuni. În valea Mureşului superior, ca şi în zona Tulgheşului, catrinţa se caracterizează prin vârste foarte dese şi prin culoarea lor roşie-vişinie. Sub această formă ea a pătruns şi pe Valea Bistriţei.
Betele specifice costumului de tip ardelenesc sunt asemănătoare celor tipice costumului cu cămaşă încreţită, de obicei policrome, ţesute în 2,3,4,5 iţe din păr sau bumbac. Acoperitorile de cap specifice acestui tip de costum sunt casâncile şi tulpanele, ştergarele specifice Moldovei, se poartă foarte rar, de către femeile bătrâne.
Photo Credit Ileana Radulescu.Photography
Locatie Muzeul Viticulturii si Pomiculturii Golesti
Costum din Colectia Oana Bomboana