În Muntenia, Dobrogea, Moldova și Bucovina, la 1 martie, femeile leagă copiilor lor, indiferent de sex, la gât sau la mână, o monedă de argint sau de aur; moneda este prinsă cu un fir roșu sau cu un șnur împletit din fire de mătase roșii și albe, sau dintr-un fir de arnici roșu și unul din bumbac alb; acest dar se numește, în Argeș și Neamț, mărțișor, în Dobrogea, mărțiguș, și, în Prahova, marț; scopul fiind ca micuții să aibă noroc peste an, în Dâmbovița, să fie sănătoși și curați ca argintul odată cu venirea primăverii, în Mehedinți, Teleorman și Argeș, iar peste vară să nu-i apuce frigurile, în Mehedinți;
Mărțișorul se leagă copiilor dimineața, până a nu răsări soarele, în Prahova și Suceava; în Mehedinți, când este legat mărțișorul, mamele se feresc să fie văzute de vreo femei gravidă, fiindcă se crede că li se pătează copiii pe ochi; unii copii poartă mărțișorul la gât timp de 12 zile, după aceea acesta este legat de ramurile unui pom tânăr; dacă în acel an pomului îi merge bine și dă rod bogat, în Neamț se crede că și copilului îi va merge bine în viață; copiii din Gorj și Suceava îl țin la gât până când văd un pom înflorit și atunci îl lasă pe ramurile acelui pom, ca să fie sănătoși și frumoși ca florile pomului; alți copii din Mehedinți și Gorj îl țin până când înflorește porumbarul (Prunus spinosa L.) și păducelul (Crataegus Oxyacantha L.) și atunci mamele pun mărțișorul pe porumbar sau păducel, crezând că astfel copiii lor vor fi albi precum florile acestor plante; în Dobrogea, mărțișorul este ținut până vin cocostârcii și atunci îl aruncă după ei rostind:
„Na-ți negrețele/Și dă-mi albețele!”
dar în acest moment fetele nu trebuie să fie văzute de soare,pentru că le înnegrește; în zonele Arad, Gorj, Ialomița, Brăila și Dobrogea, există obiceiul ca mărțișorul să nu fie purtat doar de copiii, ci și de fetele nemăritate și chiar de către nevestele tinere, ca să nu le ardă soarele și să li se păstreze pielea albă peste vară și iarnă; se și spune:
„Cine poartă mărțișoare/Nu mai e pârlit de soare!”;
fetele din zona Hușilor, țin mărțișorul toată luna martie, când, în final, îl așează pe ramurile unui trandafir, crezând că astfel vor fi roșii la față ca floarea acestui arbust; cu moneda, în Prahova, se cumpără vin, pâine albă și caș, pe care le consumă împreună, considerându-se că astfel vor avea fața albă precum cașul și obrajii roșii ca vinul; în Suceava, mărțișorul este purtat până este auzit cântând cucul, când fetele dau foc șnurului și își afumă gâtul cu el, înconjurându-l de trei ori; în Teleorman, mărțișorul este purtat până înfloresc vișinii pe ale căror crengi îl agață; în Banat, există obiceiul ca, în loc de mărțișoare,să se poarte șiraguri de mărgele .
Un obicei legat de tradiția Dochiei și de celebrarea Anului Nou primăvara este Mărțișorul, care nu este altceva decât calendarul sau funia anului ce adună și împletește cele 365 de zile ale anului în două anotimpuri, iarna și vara,simbolizate de cele două fire colorate în alb și roșu; în zona Bacăului, este atestat un șnur confecționat din două fire de lână neagră și albă, opoziție cromatică obișnuită pentru perechile zinoapte, iarnă-vară, lumină-întuneric; acesta se face cadou nu în ziua de 1 martie, ci în ziua când pe cer apare Luna Nouă, fiind încă un argument pentru existența unui străvechi calendar lunar în spațiul carpatic; tot de sorginte lunară sunt și ciclurile de zile care au la bază multipli de trei, cum ar fi zilele Babei de la începutul lunii martie; după tradiție, șnurul se purta la mână și nu era un atribut sau un privilegiu exclusiv al fetelor și nevestelor, ci a fost un obiect ritual, care a devenit, în vremurile noastre, obiect de podoabă, purtat la gât sau pe piept; unele informații etnografice susțin că momentul când mărțișorul se purta legat la mână sau agățat de gât era decis de apariția pe cer a Lunii Noi, în cursul lunii martie; mărțișorul era făcut cadou și pentru asigurarea sănătății,belșugului și păstrarea frumuseții de-a lungul anului; durata purtării mărțișorului varia în funcție de zona etnografică: până la Mucenici (9 martie), Armindeni (1 mai), Florii sau până la înfloritul pomilor fructiferi, a viței de vie, a măceșilor, a trandafirilor.
Prima mărturie descriptiv-explicativă a mărțișorului o lasă Iordache Golescu, care afirmă: „Mărțișorul este și luna martie, dar și o ață împletită cu fir alb și altul roșu care-l (iau) la gâtul, la mâinile copiilor, în luna martie, spre pază, spre depărtarea de orice boală, de deocheat, de fermecat”; unii copii poartă mărțișorul 12 zile la gât, după aceea îl leagă de ramura unui pom tânăr și, dacă pomului îi merge bine în acel an, se crede că și copilului îi va merge bine – Neamț; alții îl țin la gât, până ce văd primul pom înflorit și atunci îl lasă pe ramuri, ca să fie sănătoși și frumoși ca florile pomului -Mehedinți;Gorj;Suceava; este păstrat de copii, până ce vin berzele, copiii strigând după ele,aruncând mărțișorul în direcția lor:
„Na-ți negrețele/Și dă-mi albețele!”;
punerea sau legarea mărțișorului se întâmplă de regulă la 1 martie, dimineața, până a nu răsări soarele, și îl practică toți cei de parte feminină – Prahova; Suceava . Obiceiul este propriu românilor; luna poartă numele zeului Marte (la romani), el fiind ocrotitor al câmpului și turmelor, personificând renașterea naturii; la vechii traci, aceleași atribute le avea zeul Marayas Silen,considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă și de vegetație; în săpăturile arheologice din România au fost descoperite mărțișoare vechi de peste 8.000 de ani,sub forma unor pietricele de râu, vopsite în alb și roșu, care erau înșirate pe ață și purtate la gât; roșul semnifică focul, sângele și soarele, care sunt atribuite vieții, deci femeii care dă naștere vieții;albul conotează limpezimea apelor, albul norilor, specifice înțelepciunii bărbatului; șnurul simbolizează schimbul de forțe vitale, care dau naștere viului, fiind și azi simbol al sexelor și se regăsesc și la bradul de nuntă și la cel de înmormântare, în „steagul” călușarilor, în podoabele altor manifestări populare, precum Junii, Sâmbra oilor etc.; în Moldova și în nordul Sucevei, mărțișorul este dat în dar copiilor, ca să aibă noroc, să fie sănătoși; fetele îl poartă 12 zile la gât, apoi îl prind în păr și îl țin până la sosirea berzelor, sau până ce înfloresc primii pomi; atunci îl scot, leagă șnurul de ramurile copacilor, iar cu banul își cumpără caș, pentru ca tot anul să le fie fața albă și frumoasă; fetele oferă mărțișoare băieților, gest care ține de sentimentul pe care îl au față de aceștia – Transilvania. Se mai dăruiește mărțișor copiilor de 1 martie, pentru ca aceștia să fie feriți de soarele și vântul de martie, care le înnegresc fețele . Se confecționează dintr-un bănuț din aur sau argint, atârnat de un fir alb împletit cu unul roșu, acesta fiind primit în dar de către fete și femei, și purtat până este zărit primul porumbar, ori păducel, ori pom înflorit pe ramurile căruia îl așează; dar ultima parte a datinii s-a pierdut, chiar dacă bănuțul nu mai este făcut din metal prețios – Maramureș . În Dolj, firele șnurului de la mărțișor sunt colorate în alb, roșu și albastru și sunt trecute prin brânză, pentru ca fetele să fie albe, să nu le ardă soarele fața în timpul verii și să nu le înnegrească; după purtare, se pun pe o floare albă sau pe un porumbar, ca să fie fata ca floarea sau sprintenă și frumoasă ca o porumbiță, evidentă fiind aici confuzia omofonică dintre plantă și pasăre; numai fetele mai înstărite atârnă o monedă de argint la șnur.
Mărțișorul se pune la gâtul sau pe pieptul copiilor, uneori și al femeilor, rareori al bărbaților, fiind o monedă de argint sau de aur, prinsă cu un șnur împletit din două fire, unul de culoare roșie, al doilea de culoare albă, acest dar numindu-se mărțișor; se crede că acela care va purta mărțișorul va fi peste primăvară norocos, sănătos și curat ca argintul, iar vara va fi scutit de friguri; mărțișorul se poartă la gât, piept și uneori la încheietura mâinii până la înflorirea trandafirilor, când se scoate, se pune firul roșu pe o floare, iar cu banul se cumpără caș, pe care fetele îl mănâncă, în credința că vor fi tot anul albe la piele și îmbujorate în obraji; în alte zone, banul se păstrează la gât până înfloresc vișinii, când firul se așează pe o crenguță ruptă în trei; apoi se iau trei flori de vișin, din care două se pun la urechi și una la brâu; pe alocuri, mărțișorul se poartă până se zăresc primii arbuști înfloriți, cu precădere porumbarul (arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe, cu fructe sferice negrevinete – Prunus spinosa; ori păducelul (arbust înalt din familia rozaceelor, cu flori albe dispuse în buchete, cu fructe comestibile, cultivat uneori ca plantă ornamentală Crataegus monogyne; , iar firul mărțișorului este așezat pe o crenguță înflorită a acestor arbuști; astăzi, mărțișoarele sunt date numai persoanelor de sex feminin, indiferent de vârstă și numai în unele sate izolate din Moldova îl mai poartă băieții și bărbații; în ultimele decenii, tendințele comerciale au condus la o inventivitate deosebită în producția de mărțișoare, acestea luând forme diverse și îmbrăcând simboluri felurite: coșari, fructe, cifre, litere, păianjeni,personaje din filmele de desene animate, semne zodiacale etc.; astăzi, mărțișoarele sunt purtate doar două-trei zile, rar câte o săptămână; se crede, în general, că mărțișorul are rol protector împotriva forțelor răului; el este purtat la gât de către fete, la brâu de către femei și la încheietura mâinii de către bărbați; în zonele Năsăud și Bucovina, mărțișorul trebuie purtat și de către bărbați; confecționat în casă, el este dăruit după reguli stricte: mamele și bunicile dau copiilor și soților, iar fetele numai prietenelor apropiate; pentru a avea noroc tot anul, mărțișorul primit trebuie purtat cel puțin în ziua de 1 martie .
Serii simbolice: alb-roșu-argint/aur; alb-negru-argint/aur; mărțișor-pom fr
uctifer; mărțișor-arbuști cu flori albe; mărțișor-trandafir; mărțișor-cocostârc.
HOW IT S MADE:
Hand-Made by Horatiu Silviu Ilea
Image Ileana Radulescu.Photography
Credit Etnotique