Portul popular din Cuciulata (judetul Brasov)

,,Mergînd spre apus, către centrul Țării Oltului, portul are tot mai multe asemănări cu cel de Făgăraș.Astfel, la Cuciulata-cea dintîi localitate dincolo de grupul de sate pădurenești- se spune:,, noi, înainte, ne asemănam cu comănarii și vinețenii’’.În această parte a zonei Perșanilor (Cuciulata, Lupșa, Comăna de Jos, Comăna de Sus, Veneția de Jos, Veneția de Sus, Părău, Grid și Perșani ), portul- în forma lui actuală- nu mai apare la fel de unitar ca în grupul satelor pădurenești și nici nu se menține în aceeași măsură ca acolo. În unele localități se află chiar în dispariție sau e cultivat cel mult ca un costum de sărbătoare.

Costumul din Cuciulata, identic cu cel din Lupșa și asemănător cu cel din Comăne, conține elemente din portul ,,pădurenesc’’ la bărbați dar cuprinde în special piese din costumul făgărășean  femeiesc. O notă specifică o constituie iile,șurțele roșii de o factură proprie. Prin aceasta poți să dinstingi femeile de aici, iar portul lor poate sta cu cinste de al celorlalte sate.

În linii mari, costumul vechi al femeilor cuprinde ,, căița bruzburată’’ și pomeselnecul, care formau împreună brobodelnicul. Căița are însă, spre deosebire de zona Făgărașului, la fel ca în Veneții, și un moț pronunțat la spate, zis conci, făcut dintr-un material înflorat de fabrică. Iile socotite azi în sat drept cele mai vechi au mânecile prinse din umăr, unde se încheie de ciupag cu încrețituri numite ,, borz’’ sau ,, buște’’. Mînecile iilor reprezintă adevărate opere de artă prin fondul alb lucrat peste tot în motive mari, cu puține elemente de culoare care face să vibreze discret acest cîmp. Peste cot,se înscrie o dungă lată de pui geometrici colorați, uneori în trei rînduri-unul lat peste cot și două mai înguste, paralele cu acesta, de o parte și de alta.

Iile mai tinerești au ornamentele dispuse în  șiruri verticale, formate din pui mari, întrerupte însă și alternîndu-se două sau trei motive cu pauze între ele,ceea ce face ca în întregul lor mai mult să sugereze liniile. Pumnașii sau pumnișorii, pe o lățime de 6-8 centimetri,strîng mîneca jos, înainte de fodori.

Ei sînt cusuți pe dos, cu motive geometrice. Fodorii,cu care se termină mîneca, sînt foarte  mici, contrastînd puternic cu cei de la iile de fete din satele ,,pădurenilor’’. Și la Cuciulata,mai înainte, sub obinzeală în față se broda pe crețe. În timpul din urmă, se aplică în jurul obinzelii la gît un fel de fodor, numit tot borz. Peste poale, se poartă de multă vreme un fel de fustă-androc, căreia i se zice rochie și peste care, în față, se pune șurțul roșu, țesut în casă, în trecut din cînepă, apoi din bumbac și arnici. El e făcut din două ițe, cu alesături geometrice, dispuse în dungi late, orizontale.

Peste ie, s-au purtat pieptare identice cu cele din grupul satelor din jurul Mateiașului, iar mai tîrziu, pieptare lucrate la Veneția, la Făgăraș sau chiar în Cuciulata.

Deși portul bărbătesc are mai puține elemente specific locale și prezintă o mai mare simplitate, el e mai bine conservat și mai ales e purtat mai mult, chiar în zilele de lucru. Cămașa cu pumnișori și mai nou guler întors, pieptarul, cioarecii fără clini la craci cu manșetele terminate prin colți negri de postav și cu ornamente din șnur negru, sînt piesele care dau forma portului cuciulățean.

Cămășile bărbătești erau lungi pînă la pulpe și cu stanul simplu, în timp ce acum se fac cu ,, piept chindisit’’.’’

 Sursă : Cornel Irimie-Portul popular din zona Perșanilor

Photo Credit Ileana Radulescu.Photography

Costume din Colecția Etnografică Gabriel Boriceanu