Ajunul este sărbătoarea de sfârșit de an patronată de Moș Ajun, stăpânul timpului, ipostazierea anului ce pleacă, dar și deținătorului puterii anului ce vine. Sub influența creștinismului a decăzut ca importanță o dată cu apatiția lui Moș Crăciun, care, de altfel, este identificat mai mult cu sărbătoarea religioasă. Moș Ajun dispune de bogății specifice mediului agricol, cu care îi dăruiește atât pe copii, acum cu funcția de colindători, cât și pe cei mari, prin intermediul practicilor simbolice ale Semănatului.
Traditii
Este îndeosebește cunoscut că poporul nostru, în mintea lui, a personificat zilele săptămânii, cum Sfânta Luni,Sfânta Vineri etc, ba chiar și subîmpărțirile zilei și nopții, cum Miazănoaptea, Zorilă, Negrilă și Murgilă, cari sunt ființe reale pentru popor, cu oarecare puteri. Tot așa a făcit din zilele însemnate, Ajunul și Crăciunul, două persoane, Moș Ajun și Moș Crăciun. Ei sunt moși, fiindcă s-arată totdeauna cu bărbile albe de zăpadă, și apoi sunt și bătrâni-bătrâni, nevoie mare! Căci sunt vremuri uitate, din veacuri mult apuse, sunt de când lumea și lumina. Moș Ajun și Moș Crăciun sunt doi moși cari se aseamănă unul cu altul ca doi frați gemeni, ca două picături de apă,amândoi bătrâni, cu bărbile lungi până la pământ, stufoase și albe ca zăăada, amândoi sunt buni și darnici, amândoi cutreieră lumea de la un capăt la altul, răspânind veselia în juru-le, prin darurile bogate și îmbelșugate ce fac cu osebire copiilor, pe care scot totdeauna din marile și în veci plinele lor trăiști.
Moș Ajun dăruiește din marea și bogata lui traistă nuci, pere, covrigi,colaci,colindeți, plăcinți, bomboane și alte dulcețuri. Iară Moș Crăciun le aduce haine, încălțăminte, jucării, cârnați, cartaboașe și șorici de purcel.
Noaptea nu-i este nimănui îngăduit să doarmă prin fân sau pe paie în grajdul vitelor, căci în acea noapte boii vorbesc între dânșii despre domnul Hristos care s-a născut între ei și pe care dânșii l-au încălzit cu suflarea lor. O dată cu boii, se crede că vorbesc și celelalte vite, destăinuind între altele și locurile unde se află comorile ascunse în pământ, care ard în această noapte. Nu-i bine să-i asculți, căci te pândesc multe primejdii.
Obiceiuri
La toate ajunurile de sărbătorilor de Iarnă se pun pe masă două pâini, sare,pește, grâu și un pahar cu apă și se crede că noaptea vin familianții morți și mănâncă din acele bucate. La ajunul Crăciunului nu se pune rachiul pe masă, nici se bea, fiind el inventat de diavol, carele apoi își bate joc de cel ce-l bea, zicând că rachiul are întâietate înaintea tuturor bucatelor. În ziua de Ajun, când ieși afară întâi de dimineață, la înapoiere este obiceiul să iei câteba surcele în mână i când intri înăuntru, să zici, împrăștiind una câte una surcelele prin casă:
Bună dimineața lu Ajun,
Că-i mai bună a lu Crăciun!
Pui, vaci,oi, purcei…
Sănătate, bogătate,
Că-i mai bună decât toate!
Așa zici și când te duci într-altă casă.
În ajunul Crăciunului e bine să mănânci pește, dacă vrei să nu te scuture frigurile peste an. În ziua de ajunul Crăciunului se mătură casa, ca să nu fie juvini tot anul. În ajunurile Crăciunului și Bobotezei dis-de-dimineață, femeile strând cenușa din vatră, până a nu mânca nimic, și gunoiul de prin casă, și primăvara, când fac straturile, presură cenușă amestecată cu gunoi zicând ,,Cum n-am mâncat eu diminețile ajunurilor,așa să nu mănânce nici o lighioaie roadele.”
Dacă în ajunurile Crăciunului și Bobotezei intră mai întâi un bărbat în casa cuiva, apoi vacile aceluia vor fi bouți, dacă intră mai întâi o femeie, atunci vacile vor făta vițele. Spre Crăciun, se pun din toate din toate mâncările într-o strachină pe prispă,sub fereastră, dar să nu guști din mâncare,căci noaptea vine ursitul și gustă și atunci îl vezi pe fereastră. În ziua de ajunul Crăciunului se taie câte un măr și dacă mărul e vermănos, atunci cel ce a tăiat mărul are să fie bolnăvicios tot anul, iar dacă e putred atunci are să moară.
Antoaneta Olteanu- Calendarele Poporului Român
