Dunare – Etnotique

18 ianuarie 2021

Portul popular din zona Vaslui

În județul Vaslui ( zona Câmpiei inferioare a Prutului), portul popular se încadrează în tipologia costumului dunărean, caracterizat prin cămașa din lână țigaie sau borangic și pestealca cu vrîste (purtate câte două sau câte una în față peste fustă).

Fetele purtau părul împletit în două cozi prinse cu panglici și atârnate pe spate sau puse roată pe cap. Femeile își acopereau capul cu ,,batista” albă la margini având mărgele iar peste batistă se purta ștergarul sau năframa care se lega cu un capăt în spate și unul în față. La portul vechi, peste părul împletit se purta fesul roșu acoperit apoi de năframă.

Cămașa dreaptă ,,cămeșoiul ”, croită împreună cu poalele, din borangic sau lână țigaie, ornamentată în țesătură cu vrîste sau pătrate sau în alesături cu diverse motive mărunte. Caracteristic acestor cămăși sunt ,,țochii” și ,,mucușorii”, făcuți cu iglița sau acul la guler sau la marginea mânecilor.

Pestealca are formă dreptunghiulară, asemănătoare cu cea din Dobrogea, se purta una în față și una în spate peste poale. Confecționată din păr sau lână, era țesută în două ițe iar decorul este de foarte multe ori ales cu mâna. Fondul era vânăt închis iar mai apoi negru sau roșu la cele mai noi. De modă mai nouă, pe tot cuprinsul spațiului Dunărean, se poarta o singura pestelcă, în față, peste fusta din lână.

Pestelca poate fi de două forme : îngustă, compusă din două foi și unite pe mijloc sau pestelca mai lată din două foi încheiate pe verticală și ușor încrețită în talie. Ornamentația peselcilor este formată din vrîste verticale dispuse în diverse sisteme și cu diverse motive. Cel mai apreciat și necesitând o tehnică specială era ,,alesul peste fire” care reliefa consistența firelor folosite.

Acoperind poalele cămășilor, fusta apare la sf de sec XIX. Este țesută manual, simplu sau cu diferite registre liniare.

Peste fustă și pestelcă, se purta brâul alb sau roșu. Pe margini, bârnețele prezintă uneori mărgele albe numite hurmuz.

În anotimpul rece, costumul era completat de bonzi înflorate sau cojoc. De asemenea, în zonă se mai purtau minteanul, sumanul, polca, cațaveica sau zăbunul.

Costum Horatiu Silviu Ilea

Photographer Ileana Radulescu.Photography

Model Catalina Ponor

Locatie Palatul Mogosoaia

12 ianuarie 2021

Portul Popular din Dobrogea

Costumul femeiesc din zona Dobrogei se compune din găteala capului, cămașa, pestelci, încălțăminte și hainele de deasupra pentru anotimpul rece.

Fetele purtau părul împletit în cosițe sau ,,coșniță’’, pe frunte punând ghiordane din mărgele sau bani. Femeile măritate purtau părul strâns ,, colac’’ la ceafă. Pe creștet puneau fesul sau în lipsa acestuia tulpanul de culoare albă, așezând marama sau o basma pe deasupra. În zona Dobrogei, în ceea ce privesc podoabele, șiragurile de bani sunt cele mai des întâlnite. Baerul cu care se lega fesul sub bărbie (la cele care prezintă baer) era ornamentat cu un rând de ,,leușori de argint,, cusuți solzește.

La gât se purta salba cu bani (icușari), cordele cu lefiți sau ghiordane de mărgele de coral și sticlă. Materialul din care s-a confecționat pânza pentru acoperământul capului urmează evoluția firească, pornit de la cânepă, in, bumbac și culminând cu borangicul. Forma în care femeia se îmbrobodește cu ștergarul de cap este dictată de anotimp, statut social și vârstă.

Cămașa purtată în această zonă este dreaptă, cu mânecile prinse din umăr. Este croită cu poale, cu mânecile largi și prezintă uneori guler. Confecționată din pânză de bumbac, inul și cânepa fiind aproape dispărute din costumul femeiesc dobrogean, ornamentul acestei cămăși este format din dungile din țesătură ,, chirachie’’ și cele câteva ornamente la gură, umeri și tivul mânecii. Pânza țesută în zona Dobrogei, ajunge la o lățime de 60 cm, fiind folosite 16 sau 20 jurubițe.

Din firul subțire și creț folosit la confecționarea pânzei denumită local ,, felemen’’ , rezultă o țesătură creață și subțire, numită pânză limpede sau netedă. Ornamentul cu dungi albe în țesătură este obținut prin introducerea firelor de bumbac mai gros ,, tiriplic’’ sau ,,bumbac crunt’’ în urzeală, practic, pânza primește niște dungi pe lungime care apar și crețe din cauza grosimii firului introdus. Uneori, cămășile prezintă bibiluri și cheițe colorate. O altă formă de cămașă din zona Dobrogea prezintă ,,clini scoși’’,mai precis, clini introduși pe ambele laturi ale foii din spate a cămășii, la nivelul șoldurilor, intercalați cu clinii mari porniți de la subsoară.

Cheițele, denumite local ,, încheieturi’’ sau ,, trăpăzanie’’ sunt executate pe față primind un rol decorativ. Cheițele apar numai la unirea mânecilor cu trupul cămășii, deci în locul vizibil. Majoritatea cămășilor din această zonă sunt încheiate ,, dupăcit’’ având doar o funcție utilă.

Ornamentația cusută pe pânza cămășii este realizată cu pondere și modestie. Pentru echilibru, valoarea între decor și fond, este respectată prin multitudinea spațiilor albe ale pânzei lăsate nedecorate. Decorul este redus la câteva rânduri de cusături care brăzdează în șire înguste spațiul larg al pânzei, marcând linia croielii.

Cămașa cu platcă (foto) este de factură recentă, uneori fiind recunoscută ca și ,,cămașă orășeneasc’’. Ea se compune din două elemente: ,, platca’’, de formă dreptunghiulară, care este așezată pe umeri și ,,trupul cămășii” care de data asta pornește de la platcă în jos. Trupul cămășii păstrează clinii obișnuiți, cu aceleași formule de clini, iar mâneca rămâne dreaptă, prinsă la umeri de platcă și mai jos de trupul cămășii.

Pestealca, este piesa principală a îmbrăcămintei din partea inferioară a corpului. Se poartă una în față și una în spate peste cămașa cu poale. Este regăsită în întreg spațiul dunărean sub diverse denumiri: boscea, zăvelcă sau otă. Este compusă din două foi de țesătură din lână, mai târziu bumbac, unite la mijloc. Țesută din patru sau două ițe, este ornamentată într-un mod specific portului dunărean.

Prezintă două chenare dispuse vertical pe marginile laterale ale pestelcii, alese în motive geometrice bogate în colorit. Între cele două chenare este ,,trupul’’ pestelcii, ornat în diverse forme de la o zonă la alta, ceea ce determină și anumite diferențe între pestelciile dobrogene. În general, apar grupuri pe vărgi subțiri care străbat trupul pestelcii pe lungime.

În sudul Dobrogei apar și buline -,,pui’’- care se repetă. În zona de nord (Tulcea) apare pestealca cu ,,pisc’’. De formă triunghiulară, plasat deasupra ,,ghenarului de jos,, și repetat în mai multe registre. Deasupra piscului se întind motive mici, repetate uniform și alternat peste întreaga suprafață a câmpului care constituie grupa motivelor secundare a foii de sus.

Fusta, pătrunsă în zonă, este lungă, încrețită, confecționată din țesătură de casă cu diverse ornamente și colorit. Fustele de genul, se regăsesc în toata zona în care portul dunărean este majoritar. Peste fustă, se purta pestealca din față, cea din spate fiind scoasă din uz.

Încălțămintea este formată din iminei, meșii sau târlici.

Costum Simona Niculescu ( Simona Moon & Iulian Mitran)

Photographer Ileana Radulescu.Photography

Model Catalina Ponor

Locatie Palatul Mogosoaia