Cămașa numită în graiul local spătoi, se lucra în vremuri trecute exclusiv din cânepă groasă. Recent, este răspândită pânza învăluită țesută din fire de cânepă și fire mai groase din bumbac. Felul acesta de pânză duce la denumirea locală de pânză cu ,,cinari”. Croiala spătoiului se caracterizează prin faptul că atât spatele cât și fața sunt croite dintr-o singura bucată de pânză. În bucata de pânză dreaptă este tăiat la gât un decolteu pătrat. Mânecile croite larg sunt încrețite și sus la umeri unde sunt prinse și jos la ,,pomnarii”( manșete). Caracteristice cămășii din această zonă sunt umerițele, două bucăți dreptunghiulare de pânză, împodobite cu motive decorative aplicate pe umeri.
–>
Ornamentația este plasată pe umerițe și pe de-a lungul mânecii, fiind realizată cu arnici colorat. La aceste cusături se folosesc cel mai des culorile negru și roșu formând o tăblie masivă numită ,,șir”. La cămășile de Șicula , deseori, șirul, se prezintă sub forma unor buchete de flori mai distanțate, înșirate pe lungimea mânecii. Cheițele late de 3-4 cm sunt lucrate în fir gros au aspectul de dantelă și unește foile mânecii de la umăr până la pumnari. Ea este încadrată de două ,,băgături” două rânduri cusute cu arnici colorat.
–>
O piesă foarte purtata de la sfârșitul secolului XIX a fost laibărul din catifea sau mătase, intrat concomitent în port cu șurțul de mătase. Deseori, atât laibărul cât și șurțul erau confecționate din același material, peste care se purta cotu de după cap. Cotu de după cap sau ,,cotul de lin” este o cârpă mare înflorată, cu care femeile se leagă încrucișat peste piept, înodînd-o la spate.
–>
Costumul femeiesc din zonele Aradului face parte dintre puținele costume la care nu există o piesă specială pentru încins mijlocul. În loc de brâu sau brăciră, costumul este strâns de o bantă lată numită pomnată care constituie în fond partea de sus a poalelor. Pe pomnată apar motive ornamentale asemănătoare cu cele de pe cămașă.
–>
Poalele costumului femeiesc de Arad prezintă unele aspecte caracteristice. Lucrate în pânză de cânepă sau din pânză învulită cu bumbac și uneori din pânza cu cinari. Poalele sunt foarte largi, de obicei din șase lați de pânză,bogat încrețite la mijloc. Lucrate în aceeași tehnică și folosind aceleași motive decorative, ornamentația poalelor este dispusă pe pomnată și pe marginea de jos numită ,, jură”. Un alt element ornamental important îl constituie ,, cheițele” care unesc foile .Acestea iau aspectul unor dantele late.
Peste poale, în față se pune un șorț din bumbac alb țesut în casă numit ,, cârpă”. Cârpa este făcută din doi lați de pânză încrețiți în partea de sus de un șiret tras printr-un tiv numit ,,pomnată”. Ornamentația șorțului este plasată în partea de jos. Ea constă din alesături în război, motivele geometrice dispuse într-o bandă lată sunt colorate mai mult în roșu, negru, albastru. Cele mai frecvente sunt ,,prescura”, ,,capra cu cîrlig”, ,,bumbi cu ață” etc. Marginea de jos a cârpei se termină fie cu fodră fie cu cipcă ( dantelă croșetată). Mai târziu, datorită modei orășenești pătrund șurturile sau cârpele din mătase groasă, purtate de obicei sub cele din cânepă sau singulare.
–>
–>
Pe cap, femeile purtau,în funcție de statutul social, barta cu flori și oglinzi, în timp ce femeile măritate purtau cârpe de cap. De obicei, barta cu oglinzi erau cumpărată de la Arad sau de la Pâncota.
–>
–>
Portul Bărbătesc
–>
Materialele întrebuințate la confecționarea cămășii sunt tot pânza de cânepă sau pânza învăluită cu bumbac. Croiala cămășii bărbătești se încadrează într-un tip care se extinde pe o arie ce coincide cu aria celorlalte elemente caracteristice de la vest de Apuseni. Cămașa scurtă și largă în partea de jos este lăsată liberă, neprinsă în chimir sau brâu. Pe fiecare umăr este aplicată câte o platcă mică numită umeriță ca și la cămașa femeiască. Gulerul este acoperit cu cusături cu motive geometrice, de asemenea umerițele și pomnarii. Cusăturile sunt compacte, motivele apărând bătute. Modelele de pe piept se numeau tazle, iar la guler şi pumnari erau „bumbi de plev” sau de sticlă. –>
Pieptul cămășii, în jurul gurii este împodobit cu șiruri de cusături și tighele verticale și alternante. Cusăturile și tighele așezate de o parte și de alta a gurii pornesc de la înălțimea gulerului și se opresc la nivelul terminării deschizăturii gurii. Ele formează astfel un mare dreptunghi așezat pe înălțime care împodobește pieptul. La baza de jos a acestui dreptunghi,cusăturile și tighelele sunt prinse într-o bantă de pânză lată de câțiva centrimetrii așezată orizontal. Această bandă numită ,,cingă” este și ea împodobită cu cusături. Motivele decorative sunt geometrice. În trecut erau lucrate cu lânică. Recent, sunt lucrate cu arnici colorat. Marginea de jos a cămășii, lăsată liberă se termină cu un colțișori fastonați.
Peste cămașă se poartă o piesă influențată de vechile uniforme austriece, numită zabon. La Şicula era „zobon cu goambe şi toroambe”. Ea este o vestă de catifea sau de postav de culoare închisă, foarte des neagră. Zabonul este împodobit cu cusături în culori deschise, galben de pildă, dispuse în așa fel încât par a forma brandeburguri. Marginile vestei sunt tivite cu șiret sau cu postav colorat.Un alt element decorativ de mare clasă îl constituie nasturii din metal numiți goambe.
Datorită purtării cămășii pe deasupra pantalonilor, mijlocul nu este încins cu nici o piesă specială. Cămașa largă este lăsată să atârne liberă deasupra pantaloniilor. Vara se poartă izmene făcute din același varietăți de pânză ca și celelalte piese de port menționate până acum. Izmenele, foarte largi sunt croite din mai multe foi încheiate cu ,,chei” foarte late, dând impresia unei dantele și constituind un element decorativ de mare efect. Marginile de jos ale izmenelor se termină cu colțișori festonați. Uneori, la marginea de jos apar diverse cusături lucrate în alb. La mijloc izmenele se încrețesc cu un șiret tras prin pomantă-tivul se face la izmene în dreptul taliei. În portul bărbătesc, pentru protejarea izmenelor largi, a apărut în faţă şorţul alb de pânză. La Şicula aceasta se numeşte „cârpă creaţă”, era alb cusut cu mătase colorată. În partea inferioară purta denumirea de jură şi era cusută cipcă pe părţile laterale şi jos.
–>
Iarna se purtau cioarecii făcuți din pănură albă, lucrați de aceiași meseriași care fac și șubele. Ornamentația constă în aplicații de șinoare care marchează linia croielii cu ,, tur” a cioarecilor. Șinoarele negre înconjoara buzunarele din față ,,pojnare” la a căror ornamentație se adaugă și aplicații de postav colorat în roșu, verse, albastru etc
