Zona Ocoliș se află în zona de conflict a râului Ocoliș cu Arieșul. Zona face parte din mocănimea Arieșului alături de Lupșa, Sălciu și Poșaga.
Cămașa se încadrează în tipologia cămășii cu șire peste cot (forme peste cot). Mâneca cu volan este încrețită cu lânceț, Vechea cămașă din zona Ocoliș era cămașa cusută pe muchiile cutelor (urzit pe crețuri) pe piept (ciupag).Evoluția portului din zonă a făcut ca și cămașa să sufere modificări, de la dispariția ciupagului la schimbarea poziționării gurii cămășii (din spate în față).Șirele de peste cot și râurii au devenit mai lați, cusuți în mai multe culori și cu o diversitate a motivelor regăsită doar în această zonă ( asemănător Poșaga).
Un lucru extrem de interesant care necesită cercetare este prezența în ornamentație a anumitor motive ce se regăsesc pe șurțul din față, mai precis bocorii. Mâneca cămășii se termină cu fodori la capătul lor cusându-se dantelă de casă sau procurată din comerț.
Până în prima jumătate a secolului XIX, în tot cuprinsul Munților Apuseni s-au purtat zadii pereche țesute din același material. La sfârșit de secol XIX, început de XX, zadia din față este înlocuită cu șurțul din lână, țesut tot în casă, dar mult mai lat, terminat jos cu ciucuri împletiți din fire policrome de urzeală.Cu timpul și această zadie din față a fost părăsită pentru șurțul din satin negru sau atlas procurat din comerț.
Zadia dinapoi s-a păstrat în port dar a parcurs anumite perioade de schimbări. Pe lângă dungile și trupul albastru închis. Decorul zadiei se întregește pe margini cu tivituri cusute cu lână roșie mai rar cu verde.
„Zadia“ împăturată în două şi purtată în spate, era confecţionată din lână, atât urzeala cât şi băteala. Culorile predominante erau albastru închis („mieriu“) şi roşu de diferite nuanţe (roşu închis pentru femeile bătrâne, portocaliu pentru tinere). „Trupul“ albastru este lung, venind uneori până aproape la jumătatea zadiei, după care urmează câmpul, din care se relevează „coadele“ (dungi de diferite culori prin care se întrerupe câmpul roşu). Cu timpul, trupul se îngustează, ajungând la dimensiunea de 15-20 centimetri şi primeşte denumirea de brâu.
„Şurţu negru“ (perpeta) confecţionat din trei bucăţi şi cusut în culori vii, venea peste poale. De-a lungul materialului se fac două cusături asemănătoare cheiţelor cusute cu diferite culori (albastru, galben, roşu, verde, violet). Pentru ca aceste cusături să fie cât mai reliefate se coase o fâşie de hărtie pe două părţi. O altă cusătură numită „brâu” se face deasupra peste mijloc, cu care se fixează încreţiturile, cusătură ce ţine locul celor trei „şire” de la şorţul vechi.
Costum Monica Albu Rotaru
Photographer Twenty One Stories
Model Lili Sumanaru
Credit & Copyright Etnotique
Bibliografie ; Nicolae Dunăre- Arta Populară din Munții Apuseni
