,,Începe ciclul de sărbători trinitare consacrate vărsatului, una dintre bolile cele mai de temut în mediul țărănesc. Sf Varvara-una dintre puținele sfinte cu numeroase atribuții de protectie îi apară atât pe copii, pe mamele lor, pe tinerele fete, dar și pe mineri. Fiind o suprapunere târzie peste duhul vărsatului, împlinirea aspirațiilor oamenilor se putea face numai prin plata rituală, sub formă de ofrandă, ce trebuia oferită în ziua sărbătorii.
Varvara e sora Sfântului Nicolae. Varvara e ținută numai de femei, căci ele zic că e ziua lor. Varvara e ținută numai de moarte. Două sfinte umblă cu vărsatul din sat în sat, din casă în casă și celor care n-au ținut această sărbătoare le-au bolnăvit copii de vărsat. Varvara se ține cu mare sfințenie, neputând-se mâna pe nimic. Sf Barbură e cu bubele. Cine lucrează în ziua aceasta nu se mai curăță de ele tot anul, mai cu seamă de cele dulci. Dis-de-dimineață, pe nespălate și negustate, fac pe față semnul crucii cu miere de stup toți ai casei.
Cine mănâncă fasole și muncește în această zi și una se pune la streșina casei. Se spune că Vărastul, când trece pe lângă acea casă, se abate, mănâncă din turtă, bea apă și apoi pleacă înainte, la altă casă. O femeie s-a sculat până la ziuă, a splălat, a tors un fus, apoi, a adormit, a visat cum a venit la dânsa o altă femeie și i-a vorbit așa: ,,Vrednică fuseși tu, spălași, torseși, dar nu te gândiși să faci o turtă cu cruce, s-o dai pentru zilele Bubatului, că ți-oi găsi copiii morți,,. Și sculându-se, și-a găsit pe cei doi copii morți. La Barbura e credința că dacă vine cineva în casă și n-are gând bun, îți merge rău la vite, paseri, îți mor copii etc. Venit vecinul în casă, dacă are gând și se scoală de pe scaun, în vară nu mai clocesc găinile sau alte paseri. Puii nu se mai pot scoate. Dacă intră în casă femeie mai întâi de dimineață, e rău pentru acea casă.
Se face o turtă de făină și se dă crudă unui om bătrân, ca el s-o coacă. Se fac turte în toate diminețile de Bubat zicând ,, când va veni bubatul are să fie bun ca mierea și dulce ca pâinea.,, Mamele obișnuiesc să-și îmbărbureze copiii, ungându-i pe față cu miere, cu apă în care s-a topit zahăr, ca să fie feriți copiii la vărsat, sau,dacă s-au îmbolnăvit, boala să fie dulce ca mierea, ca zahărul.
În apa cu care se spală copii s-a spălat în prealabil o icoană, pentru ca fața copiilor să fie curată ca icoana. În unele părți se fac turtele Barburii-turte cu nucă, unse cu miere. Una se dă de pomană la copii, cealaltă se pune în streșina casei. Lângă casă se mai pune o cofă cu apă, în credința că, atunci când va trece vărsatul, să mănânce din turta pusă la streșină, să bea apă din cofă și să plece mai departe, la altă casă.
Apărător de rele : Se serbează de către femei, mai ales spre a-și feri copii de bubat. Nu se țese și nu se coase, pentru ca vărsatul să nu fie țepos ori des ca ițele; nu opăresc rufele, să nu se opărească vărsatul etc. Copii nu trebuie să mănănce porumb copt , fasole sau semințe de dovleac,pentru ca erupția să nu fie mare ca semințele respective. Pun pe fațămiere și cu roșeață la frunte. Cei care n-au miere pun zahăr cu apă și vopsea roșie. Se lua o bucată de marmură, se punea la lumânare, plimbând-o deasupra lumânării până se înegrea de fumul de la lumânare. Cu această bucată de marmură înegrită se măzgăleau copiii pe față. În zilele bubatului, dimineața, pe nespălate, mamele dau copiilor, pe ferestre, să înghită câte trei boabe de fasole nefiartă.”
Text Antoaneta Olteanu-Calendarele Poporului Român