Zi deosebit de importantă a calendarului ortodox, s-a oglindit şi în calendarul popular printr-un praznic amplu, pe o durată de 3 zile- 8-10 noiembrie, mai ales prin valenţele psihopompe pe care la dezvoltă Arhanghelul Mihail. Acum este trimisă pe lumea cealată vara, iar sfântul începe să slobozească, treptat, gerul iernii.
Cea mai importantă semnificaţie a personajului central este însă aceea de înger conducător al sufletelor oamenilor în drumul lor spre cealaltă lume. De aceea se obişnuiesc acum ofrandele alimentare, precum şi aprinderea de lumânări pentru vii şi morţi, care să contribuie la propagarea luminii celei veşnice. În tradiţiile populare aceşti conducători ai cetelor îngereşti şi responsabili cu transportul sufletelor poartă nu numai aripi, ci şi săbii. Arhanghelul Mihail mult mai mult prezent în folclorul românesc în comparaţie cu Arhanghelul Gavril, păstrează, uneori, cheile Raiului, este slugă la sărsăilă, adesea se luptă cu el, veghează la capul bolnavului, dacă acesta este ursit să moară, sau la picioarele lui dacă mai are zile de trăit, prezice, în rol de naş, moartea.În această zi, femeile aduc în dar naşilor câte doi colăcei, pentru că la cununie, cele două lumânări ţinute de naşi, sunt simbolul celor doi Arhangheli.
În sâmbăta dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morţilor. Ofrandele date la pomană pentru morţi, se numesc „Moşii de Arhangheli”. Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi „lumină de veci” în lumea de dincolo. Se aprind lumânări şi se dau de pomană atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei dispăruţi fără lumânare.
În trecut, în societatea tradiţională bucovineană, Arhanghelii erau sărbătoriţi pentru că „ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora”. Arhanghelii, în viziunea populară, asistă şi la judecata de apoi, sunt patroni ai casei şi ard pacatele sufletelor. În satele şi târgurile bucovinene se făceau şi se fac şi astăzi, de 8 noiembrie, pomeniri şi praznice pentru cei morţi.
În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făina de porumb, numită „turta arieţilor” (arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Această turtă se arunca în dimineaţa zilei de 8 noiembrie în târla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu faţa în sus era semn încurajator, de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu faţa în jos era mare supărare. Se spune că între Sărbătoarea Arhanghelilor şi a Crăciunului vor fi trei-patru zile senine şi călduroase numite în popor „Vara Arhanghelilor”când este bine să ne punem trei dorinţe.