Valorificarea iiei la sfârşitul sec al XIX-lea a fost cu totul şi cu totul specială. Atunci, doamnele din înalta societate, inclusiv Casa Regală, au utilizat iia şi şi-au asumat-o ca marcă identitară românească, împreună cu multe alte piese ale costumului tradiţional.
Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied (numele complet al reginei) nu a fost singura care a adoptat moda costumului popular, ea fiind urmată și de Regina Maria, de principesele Elisabeta, Maria şi Ileana, dar şi de majoritatea doamnelor din înalta societate românească, foarte sensibile la ce se petrecea dincolo de zidurile Palatului Regal.
Iată ce afirma „Oare există tablou mai încântător decât o ţărancă româncă, îmbrăcată în costum popular, cu fustă roşie sau oranj, cu broboada galbenă aruncată peste cozile negre, cu ochi mari, negri şi luminoşi, cu ulciorul verde pe cap, grăbindu-se spre casă, sau o doamnă româncă, cu veşminte splendide, cu un minunat văl alb sau galben, lucrând la războiul de ţesut?”, în prefața volumului „Arta de a lucra cu suveica”, scrisă de prietena ei, Lady Katherin Hoare, apărută în anul 1910 la Londra.
Cămașa de Muscel este și astăzi, pentru noi, românii, un element de referință, de noblețe, de bogăție, care a cunoscut un fenomen de răspândire fără precedent datorită adoptării sale de Casa Regală ca piesă cu valoare identitar-națională. Atelierele de confecționare a iilor românești înființate sub patronajul reginei și al doamnelor române, continuate după mijlocul secolului XX și de cooperativele meșteșugărești, au asigurat costumului de Muscel o dezvoltare specială.
Au activat în Câmpulung Muscel și satele din jur nenumărate ateliere și înainte de 1948, dar și după aceea, contribuind la faima acestui costum în toată țara și peste hotare. Similar costumului de Săliște, din Mărginimea Sibiului, care datorită Asociațiunii Astra devenise, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, emblemă națională, la fel s-a considerat și costumul de Muscel.
Acest costum pătrunde între anii 1890-1910 şi la oraş, în cercurile de intelectuali şi chiar la Curtea Regală. Regina Elisabeta, în 1885, sugera ca la balul curţii toate doamnele să se îmbrace în port popular. În acest fel, Casa Regală lansa o adevărată modă, prin intermediul căreia erau îmbinate elemente de costum tradiţional cu piese occidentale. Moda purtării costumelor populare ia amploare mai ales în contextul Unirii Principatelor, fiind o formă de manifestare a sentimentelor naţionale.
Majoritatea intelectualilor, personalitățile culturale și din lumea satului — învățătoare, preotese, primărițe — purtau aceste piese în chip de ‘costum național’; sub această denumire se identifică costumul de Muscel și astăzi în sudul țării. Din punct de vedere cromatic, cămașa de Muscel este lucrată cu fir de arnici sau de mătase neagră sau vișinie, în asociere cu fir metalic auriu sau argintiu. Cămașa de mireasă are broderii cu mătase albă. Această modă, a dispărut o dată cu instaurarea regimului comunist, când identitatea naţională căpăta alte valenţe.
Photo Credit:Imaginivii Photography
Make Up:Cristina Lungu
Flowers& Table Decor:Petalia-Flori cu poveste
Accessories:Colectia de Margele