Satul Rucăr se află în extrema vestică a actualului județ Brașov, în zona de interferență dintre subzona Făgăraș și subzona Valea Hârtibaciului.
Renumit pentru portul său inedit, acest loc a avut parte de mai multe schimbări în configurația costumului, mai ales după prima jumătate a secolului 20 când au început sa fie purtate iile țesute sau cu model de Sibiu împreună cu alte elemente ale portului de acolo.Azi o să vă prezentăm un costum românesc, autentic și vechi din satul Rucăr, conceput la începutul secolului 20.
Ia urmează croiul vechi cu lanceț lat (ansamblul de cusături din zona gâtului), semn de bogăție, umere (altița) urmat de un încreț funcțional (porțiunea ușor încrețită din partea superioară a mânecii) și brățare la capătul mânecilor întoarse. Ia păstrează toate caracteristicile zonei. Pânza din care este confecționată prezintă porțiuni colorate în țesătură, numite local știuci, care sunt asimetrice și au rol estetic.
Pieptarul, denumit regional cheptar, este înfundat, adică se închide pe partea laterală. Modelele întâlnite pe el sunt cele cu stâlpișori în marginile superioare, un romb central și mai multe cusături fine. Prezintă și două buzunare, funcționale, dar de dimensiuni mici.
Șurțul întors este încrețit în partea superioară. Modelul țesăturii prezintă porțiuni colorate linilare alternante întrepătrunse de fir metalic foarte fin.Betele sunt ornate la final cu niste ciucuri rotunzi, care sunt legați la spate.
Poalele prezintă același model cu stiuci care se găseste si la pânza pe care este cusută ia. Este de remarcat folosirea unei pânze subțiri, fine, în locul uneia mai groase, cum se obișnuiește pentru poale.
Pieptănătura este cu coarne. Părul este împărțit în doua porțiuni egale, care apoi sunt împletite în trei și aduse spre înainte, în fața urechilor, spre frunte. Se poate executa și invers, dinspre frunte spre spatele urechii, unde sunt fixate cu ață și ace de păr.
Costum din Colectia Etnografica Gabriel Boriceanu
Photo Credit Gabriel Boriceanu
Model Alexandra Negrila
