„ Din aprecierile etnografilor reiese că în puține sate din zona Rupea s-au păstrat atât de limpede trăsăturile de stil ale portului popular românesc ca în satul Mateiaș”, afima cândva învățătorul Iosif Ioan în lucrarea intitulată Mateiașul în artă populară și folclor.
Satul Mateiaș este așezat în extremitatea nord-vestică a munților Perșani, întreaga depresiune fiind udată de apele Oltului ardelenesc. Din punct de vedere al artei populare și al folclorului, satul Mateiaș este așezat la punctul de întâlnire a trei zone etnografice diferite: Țara Oltului(din punct de vedere a obiceiurilor), Țara Bârsei(piese de ornament-podoabe) și Podișul Târnavelor(vestimentație).
Referitor la îmbrăcăminte, putem spune că portul variază în raport cu vârsta și împrejurările vieții. Sunt însă piese de bază care se poartă de la copii până la bătrâni, cu aceleași denumiri, același croi, se confecționează din același material și poartă aceleași cusături.
Pe lângă importanța vestimentației, o atenție deosebită se acordă gătelii capului. Foarte interesantă era pieptănătura și împletitura părului, începând de la fetițele mici până la femeile în etate. Toate fetițele se împleteau cu cununiță, o împletitură pe cât de veche, pe atât de frumoasă. Doar în munții Hațegului mai găsim zone unde se păstrează o pieptănătura asemănătoare.
Împletitura cu cununiță sau cu bortiță este întâlnită la fetițele cu vârsta cuprinsă între 4-6 ani și 10-12 ani. Această modalitate de aranjare a părului se realizează astfel: se împarte părul în două părți egale, cărarea fiind pe orizontală, astfel încât o parte să fie lăsată pe ceafă și o parte să cadă pe frunte. Părul din față se împletește începând de la stânga spre dreapta, iar cosița se așează în jurul frunții spre ureche, continuând cu împletirea părului de pe ceafă. Această găteală presupune și o ținută anume: fetițele cele mai mici îmbracă ia, cu pui pe lângă umbreajă (iile acestora nu au altițe). Dacă fetițele sunt mai măricele, ia primește un șir de pui peste cot(jumătăți de altițe). În continuare se pun poalele, peste care se îmbracă crătințele roșii. La brâu se încing cu o curea din mărgele, iar în unele cazuri întâlnim salbe purtate sau mărgele din sticlă. De menționat este faptul că fetițele nu poartă pieptar. Încălțămintea acestora este în funcție de moda vremurilor.
Părăsirea gătelii cu cununiță începe atunci când fata se află pe punctul de a intra în joc(horă). Acest eveniment marchează trecerea de la copilărie spre adolescență. De acum, pentru puțin timp, împletitul părului se face în două codițe împletite pe spate, până când fata intră în rândul tineretului. Despre toate acestea vom vorbi în părțile următoare.
Arhiva:
Photo Credit Ileana Radulescu.Photography
Costume din Colectia Etnografica Gabriel Boriceanu
Mulțumim Tanti Cornelia, Ștefi și Mălina!