Nunta din Tara Cohalmului ( Rupea)

[:ro]

Cu siguranță, cea mai frumoasă experiență pe care am trăit-o de-a lungul timpului, a fost ocazia de a mă lăsa gătită în straiele mireselor din zona Rupea. Încă de la planificarea călătoriei, i-am făcut cunoscută lui Gabriel dorința mea, nu puteam rata ocazia de a simți pe pielea mea toate trăirile  simțite de fetele din zona Cohalmului în cea mai importantă zi a vieții lor. Cu ajutorul doamnei Victoria Suma, dorința mi s-a împlinit, iar Gabriel, din dragoste pentru folclor, a fost de acord să intrăm în rolul unor tineri căsătoriți.

Photo Credit:Claudiu Bekk Photography

Costume din Colectia Etnografica Gabriel Boriceanu

Multumim Doamnei Victoria Suma!

Recunosc că mi-ar fi fost extrem de dificil să aștern pe hârtie cascada de sentimente trăite in acele momente, însa vă asigur că sunt unice și în mod cert, a purta costum tradițional în ziua nunții este cea mai inspirată alegere pentru aura maiestuoasă pe care acesta ți-o oferă.

Miresele din zona Cohalmului (Rupea) purtau două rânduri de vestimentație. Peste ia de fată cu altiță în jurul cotului se  îmbrăca ia de nevastă (zisă și cu umeraș) și pumnași întorși.  Dacă  în trecut  se purtau doar poalele încretite în sase lati de pânză, acum, în portul mireselor si-a făcut aparitia rochia din păr:  vânată, verde sau neagră urmată de cele două șurțe, cel fetesc și cel nevestesc.

La mijloc se punea un brâu țesut special pentru mirese încins de o curea cu mărgele de o parte și de alta a acesteia, agățându-se două cârpe(roșii sau negre, cu pui). În partea stângă se pune chindeul de nănașă. Pe spate se pun panglicile numite local bertii sau țopchi.

Pieptarul înfundat cu pomul vieții  brodat cu ață roșie, se purta la nunțile făcute iarna, când munca la câmp lua sfârșit și lumea stătea mai mult în jurul gospodăriei. Culoarea deținută de acest motiv găsindu-se și pe mărgelele din jurul grumazului.

Pe cap se poartă, bortele cu ”peunii’’,  în spatele lor punându-se coiful de mireasă. În partea superioară a bortelor se înfing acele cu fofeze, iar pe lângă ,,talpă’’ se pun știurechile cu cercei.

Mirele purta cămașa cu pumnișori  confecționată de către mireasă  și/sau ajutată de către rudele acesteia. Cioarecii cu pui din lână țesută în război și bătută în piuă au un croi specific zonei. Se încălțau în cizme de box cu tureacul tare. La mijloc se încinge cu șerparul peste care se pune cureaua cu bumbi specifică ficiorilor.

Pieptarul înfundat se diferenția de cel al miresei prin expresivitatea mult mai pronunțată a broderiei și a pomului vieții, pom în vârful căruia se află un măr.

În cap poartă pălărie frumos ornată cu panglici, fire si vrastă din mușcată roșie. De gât purtau cârpa cu ciucuri trasă printr-un inel.

 În cele ce urmează am să mă limitez la câteva detalii lăsând pozele si urmatoarea strigatura de nunta să vorbească de la sine.

,,Mireasa gatita-n flori

Nu te uita la feciori

Si te uita la barbat

Cu care te-ai cununat!

Tu mireasa draga mea

Tot de asta te-ai temut

C-o veni iarna cu vint

Si ti-a lua mire urit

Da iarna a venit cu bine

Ti-ai luat mire ca si tine

Si frumos si inzestrat

De tot satul laudat!

Foaie verde ca iarba

Asa zice mireasa:

Tine-mi Doamne pe badea

Trandafir crescut frumos

Tine-l Doamne sanatos

Sa avem un trai frumos.

Frumoasa -i mireasa noastra

Ca o floare de fereastra

Are fata rosioara

Ca o floare de vioara.

Foaie verde de pe coasta

Frumoasa-i mireasa noastra

Ca o floare din fereastra

Da-i frumos si mirele,

Ca-i ca trandafirele.

Taci mireasa nu mai plange

Ca nu sti unde te-i duce

Te-i duce la casa buna,

Si ti-i soacra ca o muma.

Plingi mireasa nu tacea,

C-asa bine nu-i avea,

Cum ai avut la maica;

De-ai umbla-n carut cu cai

Bine ca la maica n-ai!

Dacă nunta era cu călărași (cai), mirele și ficiorii neînsurați purtau pe umeri cârpe specifice roșii sau negre.

Pintenele este un obiect cu semnificație ritualică, confecționat din creanga unui copac cu trei ramuri, împodobite ulterior cu cârpe (năframi) frumoase în vârful cărora se așezau trei mere.

Aceleași ramuri și mere (trei la numar) le-am descoperit, împreună cu Gabriel, în pomii vieții de pe pieptare, lucru ce ne-a făcut să ne întrebăm dacă pintenul, nu este cumva pomul vieții de pe acestea? Noua ne rămâne întrebarea: oare câte mistere se ascund în lumea satului…?