În zona Bistrița costumul cu zadie cu trup vânăt și cămașă cu ciupag a evoluat în sensuri diferite, fiind înlocuit cu costume înflorate, viu colorate, cămăși fără ciupag, cu fodori mici sau fără fodori și forme peste cot. În secolul XX, forma aceasta de costum a fost părăsită treptat.
Cămașa din zona Bistrița se remarcă prin simplitatea ornamentației. Lucrată în gospodărie din pânză de cânepă sau de bumbac, registrele ornamentale se regăsesc doar pe guler și pe mâneci. Pe mâneci sunt lucrate cusături peste cot iar la marginea fodorilor se găsește cipca (dantelă lucrată în casă). La tipul vechi de cămașă, motivele ornamentale sunt geometrice, evoluția ducând la forme florale cusute în multe cazuri cu mărgele mici colorate.
Cămașa veche are piepții și mânecile încrețite din gât, deschisă în față. Peste încrețul de la găt se punea pogmată. Cusută la început cu poale, se desprinde treptat și devine cămașă scurtă (cept). Ornamentația este simplă, cu cusătură peste cot, jos la mânecă și la gât. Crețul de la mânecă este brodat în tehnica pășituri peste fire. Mâneca se termină cu fodori și cipcă făcută cu acul.
Poalele erau simple, croite din trei sau patru lați, fiind din pânză de bumbac sau amestecată din cânepă și bumbac.
Peste cămașă se poartă un pieptar mic de piele neagră, tipul de model vechi fiind cel înfundat. Procesul de dezvoltare al pieptarelor năsăudene a cuprins trei epoci, după culoarea pielii de fond: pielea albă pe care erau cusute registre în negru, pielea brună și ultima epocă, ceea a pielii negre. Pe ultimele două, registrele erau cusute cu roșu sau cenușiu. Pe margini, pieptarele sunt tivite cu blană de miel sau cu prim negru. Motivele cusute sunt florale, pe spatele pieptarului regăsindu-se o cunună.
Asemănător multor costume din Nord-Vestul României, zadiile nu se încing la mijloc cu brâu ci cu frânghii. Betele înguste și lungi țesute din lână au o ornamentație simplă.
Zadiile sau pânzăturiile s-au prezentat în mai multe feluri. Ele se definesc în funcție de dispoziția și coloritul dungilor care alcătuiesc principalul element decorativ.
Evoluța pânzăturilor a avut mai multe faze. Prima fază este forma de pânzătură roșie,lată de 50 cm, țesută din lână aspră vopsită în casă. A doua variantă este pânzătura din păr moale cu ornamentație mai complicată. Aceasta este mai îngustă iar în partea de jos are unul sau mai multe rânduri alese cu flori. În această categorie se include și zadia fără dungi, fondul dintr-o singură culoare ( negru sau vânăt) iar în parte de jos, pe 30 cm lungime are motive alese în război sau brodate cu acul. În partea de jos, zadia din față are șipcă sau ciucuri în diferite culori. Culorile registrului ornamental erau roșul, albastrul, auriul și maroul. Pânzăturiile erau lucrate în război și suveică în vrâste. Peste vrâste se coseau motive cu bumbac în pășitură, în cruci sau jumptate de cruciță. Zadia din spate a acestui tip are dungile mai late sau mai înguste și deseori se regăsesc flori printre dungi.
Varianta a 3-a a pânzăturii este cea din păr nou denumită și pânzături în pereche. Au forma mai îngustă, cu vergi orizontale și înguste. Între vergi apar frecvent broderii de mărgele colorate și fir lame.
Costum Sebastian Paic
Photographer Ileana Radulescu,Photography
Model Oana Bomboana
Locatie Gradina Vlahiia
Credit & Copyright Etnotique
