Portul Popular din Zona Muscel – cămașa cu mânecă răsucită

O piesă cu totul aparte în portul popular românesc o constituie cămașa sau ia cu mânecă răsucită. O modă trecătoare care a lăsat multe semne de întrebare, ultimele cămăși fiind purtate la sfârșit de secol XIX. Lații de pânză folosiți la confecționare, principalul scop fiind fala purtătoarei, a făcut din această piesă o raritate, nu oricine permițându-și o asemenea cămașă, pe lângă aceasta, broderia era executată cu fir metalic, mătase, arnici și uneori lânică procurată din comerț.

Cămașa cu mânecă răsucită s-a purtat în câteva zone din Curbura Carpaților dar și peste munți: Țara Bârsei, Făgărașul, Covasna, Bran,Muscel, Vrancea, ultima zonă fiind ceea care a păstrat pentru o perioadă mai îndelungată, de aceea cămașa cu mânecă răsucită este deseori atribuită acesteia, ultimele cămăși cusându-se în Vrancea la sf sec. XIX.

Se consideră că moda cămășii cu mânecă răsucită a fost influențată de moda orientală din secolul XVI și adoptată de nobilii din Țările Române. Caracterul său, eminamente festiv, face ca acestă cămașă să fie o marcă identitară a femeilor din familii bogate, treptat ajungând să fie adoptată și de către țărănci datorită înfloririi feudalismului românesc prin libertățile răzeșilor și a țăranilor liberi. Cele mai multe dovezi ale purtării cămășii cu mânecă răsucită, apar în iconografie, diverse doamne apărând în picturi bisericești (ex:Doamna Elina cu cortegiul de domnițe și jupânese; Doamna Tudosca ( Mânâstirea Trei Ierarhi), Doamna Anastasia ( Mânâstirea Cetățuia) )

Țărăncile au îmbogățit cămașa, de la simplele cheițe din fir metalic care prin răsucirea formau decorul mânecii pentru clasele nobiliare, până la râul de diferite lățimi si materialele folosite în ornamentică.

Pânza folosită la cămașa a fost țesută din bumbac sau bumbac cu in. Mâneca are o altiță îngustă, de la ea în jos începâd învârtitura. Altița, bucată separată de pânză este brodată cu 3-4 rânduri de șire orizontale. Deasupra ei există uneori un clin și dedesubt o înnăditură. Încrețul este ce cele mai multe ori cusut în alb și depășește dimensiunea altiței.

Mâneca cămășii este croită dintr-o pânză triunghiulară alungită, orientată cu vârful în jos iar baza se unește cu altița. Latura dreaptă se unește cu latura obilcă a triunghiului, rezultând o formă de spirală care fiind foarte lungă se poartă încrețită pe braț. Lungimea, de la 1,5m până la 2 m, denotă bogăția purtătoarei prin lățimile de pânză folosite dar și a broderiei, firul metalic găsindu-se extrem de greu.

Broderiile cămăși acoperă, ca și la cămașa cu altiță, gulerul, piepții și mânecile. Încrețiturile de la gât sunt în marea lor majoritatea acoperite cu un mic guleraș. Decorul mânecii este extrem de simplu, lângă încheiala bucăților de pânză, de la încreț în jos, a fost cusut un singur râu. Cheițele erau deseori din fir metalic sau din mătase în aceeași culoare cu restul decorului.Învârtirea mânecii pe braț dădea aspectul spiralat de o noblețe aparte. Cusăturile sunt întotdeauna geometrice iar cromatica materialelor folosite sunt diversele nuanțe de roșu încununate cu fir metalic. Pe lângă cromatică, diferit la cămașa din zona Muscel față de ceea din zona Vrancea sunt bobocii cusuți la gura cămășii.

La costumul de Muscel, linia structurală este simplă datorită piesei inferioare de costum, anume fota, care infășoară trupul. În ansamblu, simplitatea fotei este înobilată de prezența altor piese, în special a cămășii bogat ornamentată.

Fota costumului de Muscel, sobră și croită din două foi, este uneori complet neagră, alteori împodobită prin țesătură cu simple vergi și aleasă în război cu motive florale sau geometrice. Țesută din urzeală de păr și bătaie de lână cu firul mai scurt, ulterior se vor adăuga materialele din târguri, cum ar fii arniciul, lânica, mătasea și firul metalic. Oranamentica, până la 1900 consta în simple vergi sau benzi mai late așezate la capetele și poalele fotei. La poale, varga întotdeauna roșie, este încadrată de una, două sau mai multe linii verzi, galbene și albe. La capete ornamentele sunt formate din benzi mai late în interiorul cărora sunt cusute cu lână sau mătase diverse motive florale și/sau geometrice.

Aspectul decorativ al portului de muscel este dat de brâul și betele purtate peste fotă. Țesut din lână în simple vergi sau ochiulețe viu colorate, betele se purtau deasupra fotei, în timp ce brâul, mult mai lat se purta pe sub fota pentru a marca talia și a strânge poalele cămășii.

Un obiect celebru în portul muscelean și deseori surpins în litografii este pălăria purtată de femei, mai ales când acestea mergeau călare. Pălăria de fetru purtată de femei și fete este purtată atât în Muscel cât și în sudul Ardealului ( Sibiu și Făgăraș) și este adoptată de țărăncile românce de la minoritatea săsească. Pe sub pălărie se purta voalul de pânză sau marama de borangic.