Frumusețea portului din zona Avrigului se remarcă prin îndemănarea cu care bătrânele îmbogățeau piesele dar și prin influențele Săliștei, aduse de tineri pentru a completa abundența portului și a specificului variat al fiecărui sat.
Bogăția croiului iilor vechi din zonă se remarcă prin lărgimea mânecilor ( având mâneca din beată și obinzală). Cele cu altiță aveau mâneca din două părți, încheiate pe umăr cu broderie. Cele cu pumnași întorși se făceau în vechime, începând cu 1900 răspândindu-se ia cu fodori jos la mâneci.
Ia de tip vechi, cu obinzăli și pui peste umere are mâneca bogată( un lat și jumătate) , obinzălile fiind aplicate cu fața înăuntru pentru ca atunci când se răsfrâng, să apară pe față. Ornamentele bordate ale iei sunt dispuse în lungul mânecii în două șiruri negre din umăr până jos la obinzeală, numite ,, ciocănele’’ , apoi ,, puii’’ cu negru , roșu și albastru peste umăr din care se fac în jos alte trei rânduri de ,, picaturi’’ negre, paralele cu ciocănelele. Din brâu în jos poalele sunt din două foi drepte și din patru clini scoși dintr-o a treia foaie cu vărgi roșii. Peste poale, se purta șurț negru, țesut în casă din două foi, sau vânăt în rândul femeilor tinere. În spate, ele purtau o crătință. Șurțul este țesut din lână sau păr și încheiat cu cheiță sau mreajă cu negru și culori ,, cu știuci,, , adică din loc în loc alternând culorile. Deasupra ciuciurilor se face o vargă aleasă cu fir metalic și material colorat. Crătința roșie din spate se țese în război în două ițe din lână, de jur împrejur făcându-se cheițe.
Pieptarele înfundate din piele de miel sunt bogat ornamentate cu motive florale roșii sau bordo. Acestea au flori mari, colorate puternic, acoperind aproape complet pieptul. Motivele predominante fiind : trandafiri mari și mici, muguri, rujă, brad etc.
Pe cap port cârpă din păr cu flori mari pe chenar și puiuți pe câmp.
Costum din Colectia Etnografica Gabriel Boriceanu
Photo Credit Ileana Radulescu.Photography