Portul popular din zona Valcea-Pietrari

Portul popular din zonă era alcătuit în trecut din cămașă cu clini și altoaie, gura cămășii în față, pe umăr sau la spate și brățară la mânecă. Altița și încrețul cămășii era uneori înlocuit cu mâneca în blană, motivele cusute fiind găsite și pe piepți. Zăvelca în față se purta în spate cu ,,opreg”, denumirea generală a vâlnicelor din zonă.

De o reală importanță este cămașa costumului, ea păstrând întregul echilibru prin proporții, motive cusute și cromatică, determinând restul pieselor din ansamblu.. Croite din pânză de cănepă sau in, mai târziu din bumbac, părțile componente ale cămășii sunt încheiate cu ajutorul “cheițelor” care au rolul de a realiza asamblarea.Strânse la gât cu o bentiță, cu mânecile lungi, cămășile cu poale, urmăresc îndeaproape linia corpului. Altița, încrețul și răurile sunt cele trei elemente care dau contur compoziției ornamentale a cămășii femeiesti.

Motivele geometrice de pe altiță sunt folosite și pentru alcătuirea râurilor de pe mânecă, de foarte multe ori,ele se îmbină cu motive diferite, mai ales la cămășile cu ornamentația executată în tehnica sabacelori. Între altiță și “râuri”, “încrețul” delimitează câmpii ornamentali, avand un colorit neutru, cu motive geometrice cusute în tehnici speciale: “punct urzit cu fir”, “pite”, “sebace”.

Dacă în secolul trecut vechea cămașă femeiască a cunoscut o compoziție ornamentală echilibrată, centrul de greutate fiind altița, în jurul căreia se organiză întreg ansamblul ornamental cu încreț, rânduri “ținute” (drepte) sau randuri “înfurcite” (oblice), cu aceleași rânduri plasate pe pieptul si pe poalele cămășii, în secolul nostru acest echilibru se tulbura aparand astfel compozitiile cu ornamentația mânecii “în blană”, uneori chiar fara încreț. Decorul acopera astfel toata partea vizibilă a mânecii și a pieptului cămășii, eliminând spațiile albe și dând impresia de “încărcat”.

Mai apoi, se schimba vechea dispozitie a “răurilor”; dezvoltarea acestui element are ca rezultat variante ornamentale în care este redus încrețul și rămân doar altița și rândurile sau se renunță și la altiță, rândurile dispuse în unghi (înfurcite în două) acoperind mânecile și pieptul cămășii.

Se constată astfel că pot fi întălnite trei tipuri de ornamentatie a cămășii femeiești care au o frecvență preponderentă: compoziția cu altiță, compozitia cu “blana pe maneci si pe piept” si compozitia cu randuri “infurcite”.

Costumul cu doua zăvelci se purta cu zăvelci diferite, nu perechi: în față, zăvelca “în pânză” vânată sau neagră, ornamentată cu alb și la spate zăvelca în scoarță, de obicei roșie. Costumul cu zăvelci perechi (“costumul național”) este mai recent și are ambele zăvelci țesute în “scoarță” și cu chenare pe poale, culoarea cea mai des întalnită în Pietrari fiind un roșu închis, aproape vișiniu, culoare ce se regăsește și în râurile de pe cămăși.

Costumul cu opreg, care, considerat la mare prețuire, se îmbracă “numai de femeile cu stare, când ieșeau în lume, în sărbători mari”, se purta fie singur, în cute mari la spate și întins în față, “învăluit pe trup” și “închiotorat” la stânga, fie cu o zăvelcă în față ( întotdeauna “în pănză”).

În ultimele decenii ale secolului trecut a apărut un costum femeiesc mai usor și comod la purtat, cu o execuție tehnică mult simplificată. La acest tip de costum popular întălnim: ia cu poale, cu gura în față și mâneca scurtă, cu volan, decorată cu altiță, încreț desfăcut și mai îngust și cu rănduri alternate cu sabace mari care se repetă pe piept și pe spate, iar poalele sunt ceva mai scurte și decorate cu râuri de la altiță; „șoarțele” colorate sunt zăvelci identice cărora li s-au adăugat colțișori cu margini; betele nu mai au mărgele, iar maramele se confectionează foarte rar.