Am imbracat portul de tanara nevasta (nevasta noua) din Daisoara cu ajutorul,,matusii’’ Ileana din Mateias. Fermitatea miscarilor ei si usurinta cuvintelor adunate in povesti despre portul fetelor din sat, mi-au facut imaginatia sa zboare in alte timpuri, cand, prin mainile si sub privirile ei, au trecut zeci sau sute de satence.
Cu certitudine, sentimentele ce te cuprind lasandu-te gatita de mainile unei bunicute pentru care traditiile si moda din sate sunt inca de actualitate, iti raman adanc in suflet…
Cu altita si manecile intoarse, camasile stravechi prezente in marea majoritate a zonelor etnografice, au inceput treptat sa-si piarda din particularitati si sa cunoasca forme mai moderne. Camasa pe care o port reprezinta forma mai tinereasca purtata in special de fetele necasatorite sau de tinerele neveste, o fuziune intre vechi si nou, prin prezenta umeraselor si a fodorilor ce au inlocuit maneca intoarsa.
Aceasta a cunoscut treptat ,,modernizarea’’, Daisoara adaptand specificitatea componentelor portului de pe Tarnava Mare cu elementele imprumutate din Tara Oltului, mai precis zona Fagarasului.
Peste fusta alba cu dantela la poale, se pun cratintele rosii incinse de o curea brodata cu margele multicolore, curea ce se prinde in fata cu ajutorul unei panglici de culoare rosie. Tiparul stravechi al pieptarului (,, chieptarului’’) infundat, a fost si el inlocuit de forma despicata. Gateala capului este constituita din carpa de par infasurata numita razor.
Photo Credit:Claudiu Bekk Photography
Costum din Colectia Etnografica Gabriel Boriceanu
Multumesc pentru cercei Oana Bomboana!
Nu se putea fara o strigatura de final:
Ma uitai din deal in lunca
Sa vaz mandra unde lucra,
La amiaz unde se culcă
Sa ma duc sa-i fac o umbră.
Sa n-o arza soarele,
Ca-i alba ca laptele
Sa n-o arza sfantul soare,
Ca-i frumoasă ca si-o floare.
