,,Considerat în vechile calendare, chiar creștine, drept celebrare a Anului Nou, Crăciunul a păstrat până la urmă cu preponderență imaginea sărbătorii creștine, în care mai pot fi decelate numai în mică măsură ritualuri păgâne. Sub influența lui Moș Ajun a apărut și un Moș Crăciun, figura controversată, de un demonism accentuat. Mai întâi ostul momentului Nașterii, convertit ad-hoc în fața minunii pogorâte asupra soției sale,Crăciunoaia, devine simbol al sărbătorii, al dărniciei și al crezului. Lui i se atribuie obiceiul darurilor făcute copiilor, după modelul celor oferite pruncului Iisus. De cealaltă parte, obiceiul colindatului pare să nu-și găsească întrutotul explicații creștine: fie că obiceiul există încă înainte de nașterea lui Iisus, fie că este practicat ca element component al unor ritualuri eshatologice este vorba mai puțin de colindele specifice, în care este preamărită Nașterea. Toate aceste explicații sunt valabile pentru colindele agricole de sfârșit de an, având ca punct de plecare ziua de 23 Decembrie și încheindu-se în jurul zilei de 7 Ianuarie.
Traditii
Colindatul-Bucovinenii cred că, mai înainte vreme, foarte multe răutăți făceau oamenii, din pricină că își uitaseră de Dumnezeu. Pentru a-i scăpa de păcate, Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an la Crăciun numele cel sfânt al Domnului să vină neapărat la urechile oamenilor și astfel să se abată de la calea răutăților.Atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieși diavolii și astfel lumea va încăpea pe mâna lor. În alte părți se crede că toiagurile ornate ale pițărilor ( duse de aceștia, după colindat, la cimitir, unde sunt înfipte în morminte) sunt folosite pentru amenințarea demonilor. Diavolii, care rod furcile pământului, amenință în toată clipa să dărâme lumea. Noroc numai de Maica Domnului, că ia aceste nuiele de la Crăciun și le arată diavolilor. Atât cât dracii se uită la ele, Maica Domnului așază la loc furcile pământului.
Ca personaj mitologic de natură solară, Crăciunul apare și în unele credințe: Crăciunul e un moșneag. El vine pe un cal alb, după ce cântă cucoșii de trei ori. Se spune că Moș Crăciun a găzduit și ospătat pe Ioan Sântioan. Cică Ioan Sântioan a călătorit cu Maica Domnului și s-au abătut la casele lui Moș Crăciun. După ce s-au ospătat și au băut, Ioan Sântioan a zis lui Moș Crăciun ,, Noi bem și ospătăm și nu ne întrebăm cine e mai mare dintre noi. Moș Crăciun i-răspuns : Mare ești, Doamne, de mărire, de când te-ai născut. Dar eu m-am pârlejit și te-am sprijinit în poala de veșmânt și n-ai dat de pământ.
În Transilvania, pentru Crăciun e bine ca fiecare creștin să facă măcar câte un colac, care să aibă înfățișarea unei mâini cu degetele întinse. De atunci a rămas datina ca să se facp pomenitul colac, care se unge pe desupra cu gălbenuș de pu, ca să sclipească întocmai cum sclipeau atunci mâinile Crăciunesei. În noaptea de Crăciun nu trebuie să se stingă focul. Se pune în această noapte un buștean în foc, numindu-se bușteanul Crăciunului.
Obiceiuri
Colindatul cu steaua.
Începând cu întâia zi de Crăciun și sfârșind în ziua de Bobotează, mai pretutindeni, sau numai până la Sf. Vasile, copiii umblă cu steaua. Copiii care umblă cu steaua se numesc stelari, colindători sau crai, pe cap având coroane de hârtie colorată. Prin Vicleim sau Irozi se înțelege datina tineretului de a reprezenta la Crăciun Nașterea lui Iisus Hristos, venirea Magilor după stea, poftirea lor de către Irod, șiretenia acestuia de a afla pruncul prin mijlocirea celor trei Crai și adesea, înfruntarea necredinței, personificate printr-un copil sau un cioban. Turca umbla de când Irod împărat a omorât cinci mii de prunci. El nu știa cum să facă, ca să scoată pe copii și pe femeile cu copii afară pentru a omorî copiii. A făcut un om urât, îmbrăcat în piele de țap, cu coarne în cap și cu pene de cocoș în vârf și cu clopot la spate și cu o măciucă mare în mână. Cine se îmbracă în turcă își pierde năravul, nu poate merge la biserică șase săptămâni, cine moare în cele șase săptămâni nu se îngroapă în cimitir, nici nu se trage clopotul pentru el.
Magie
Practica magică începută la Crăciun și încheiată ala Sânvăsâi, pentru apărarea vitelor de lupi, este numită Legatul fiarelor. În seara de Crăciun masa, pe care este așezată o pâine rituală, numită stolnic, se înconjoară cu un lanț din fier. După opt zile, în ziua Anului Nou, pâinea este tăiată felii și mâncată de copii și animale, iar lanțul cu care a fost legată masa se așează în fața grajdului pentru a trece vitele peste el.
Spre a vindeca vreo vită de deochi, să se lase blidele de la ajunul Crăciunului nespălate până a doua zi, când trebuie a le spăla ș-apoi a strânge acea apă, după ce s-a așezat, se strânge, și în caz de trebuință se spală cu ea vita.”
Sursa Antoaneta Olteanu- Calendarele Poporului Român