,,Istoria măștilor populare românești începe cu creația măștilor primitive. Măștile primitive apar și se dezvoltă în baza activității materiale și spirituale a unor forme de civilizație și cultura incipiente.Din perioada primitivă, se transmit în perioadele următoare unele măști rituale legate de practica culegerii în natură, a vînătorii și a pescuitului, a prinderii și domesticirii animalelor sălbatice, a culturii solului etc.
Masca-costum de brezaie este cea mai nedefinită dintre măștile zoomorfe cunoscute și utlizate pe teritoriul țării noastre deoarece partea ei superioară care corespunde ,, capului măștii,, poate prezenta cînd chipul unei păsări sălbatice ( barză, vultur, cocoș de munte ) cînd chipul unui patruped ( lup, câine, vulpe). S-ar putea chiar ca masca-costum de brezaie să reprezinte și imaginea fantastică a ,,păsării măiastre,,. În Transilvania măștile-costum de animal nedefinit se numesc uneori și ,, măști de borițe,,. Din cauza caracterului lui zoomorfic nedefinit,, maștile de boriță.. ar putea fi confundate cu măștile de ,,turcă,, și de ,,clanță,,. Masca costum de brezaie, reprezintă morfologic mai multe soiuri de animale deoarece capul măștii e uneori atîta de confuz, încât nu poate fi sesizată, în conformația lui nici o trăsătură zoologică reală. E o hîrcă nedefinită, idee ce reiese de astfel și dintr-un colind muntenesc:
Brezaia mosului
Pe coada cocoșului
Pe sutana popii,
Cloncănitul dropii.
Nu te da,
Nu te lăsa,
Că mă leg de hîrca ta…
Faptul acesta este subliniat și de costumul măștii care vrea să reprezinte într-un mod abstract partea inferioară a corpului aceluiași animal nedefinit. În cazul acesta, costumul măștii e alcătuit, ca și la capră, din ,, scoarțe,, sau ,,broboade,, viu colorate, de care sunt prinse și peste care atîrnă panglici de pânză sau de hârtie, foițe de staniol, ciucuri și clopoței.
În ansamblul lui numele de brezaie se referă la o transfigurare fantastică și bizară care reprezintă un demon teluric al fecundității din vechea mitologie agrară locală, a cărei echivalență trebuie căutată în numele și imaginile celorlalți demoni ai pământului din regiunea noastră istorico-culturală. Din perioada feudală sub influența creștinismului ,, hîrca de brezaie,, a fost socotită ,, chipul schimbător al diavolului,, iar jocul brezaiei ,,jocul amăgitor al diavolului,,.
Dreptul canonic creștin a făcut mult timp până la începutul secolului al XX-lea, ca jocul mascat de brezaie să fie proscris, iar jucătorul cu masca sancționat, prin anatemizare. În Muscel, celui ce purta mască de brezaie i se interzicea să intre 7 ani în biserică, iar dacă murea în acest interval de timp era socotit impur și nu i se făcea slujba religioasă de înmormântare. La această,, sancțiunea confesională se asociau și acte se ,, sancțiune laică,, de grup restrâns sau dezvoltat. Unii enoriași fanatici pândeau pe cetași, îi insulta în public, le rupeau măștile și ardeau costumele.
În ceata de jucători ai brezaiei se mai află astăzi masca-costum auxiliar de unchieș sau de moș de brezaie, care după supersiția populară, personifică pe ,,soția brezaiei,,/ Această mască de acolit simboliza vitalitatea masculină concepută sub forma senectuației virile. Sub șorțul zdențuit unchiașul sau moșul purta o machetă de falus, cu care își permitea obscenități comice și satirice.
În comuna Domnești din județul Ilfov, și satele învecinate, se întîlnește o formă de brezaie, în care accentul se pune nu pe o mască singulară cu câțiva comparași, ci pe o ceată mascată cu măști similare. Ceata de feciori se numește brezoaie. Ea este alcătuită din circa 50-60 persoane, din caee demascați sunt numai căpitanul (vătaful), fluierașii și toboșarii, iar restul mascate, cu două soiuri de măști : unele zooantropomorfe, în care predomină monturi extravagante de penaje( aripi întregi de păsări domesticite ce ating uneori un metru și jumătate înălțime) numite chipuri și altele antropomorfe fantaziste, în care predomină figuri caricaturale de draci,popi, călugări, doctori ,alergători, babă, moș, proastă, mireasă etc. Partea ce alcătuiește costumul măștii este improvizat din haine vechi , țoluri, cuverturi de care se prind regulat sau neregulat zdrențe. Din mers babele din sat smulg fășii din zdrențe pe care le întrebuințează apoi pentru a afuma copiii ce suferă noaptea de incontinență urinară sau de spaimă.
Chipurile de brezoaie încep să fie confencționate de la 5-6 Decembrie pentru a fi terminate cu două zile înainte înaintea Anului-Nou. În toată această perioadă ,, închipuiții,, ( purtătorii de măști) învață ,, jocul clopotelor, jocurile cu fluier și tobă și glumele pentru trecători.
În ziua de Anul Nou, dis-de-dimineață ,, ceata de închipuiți încep jocul, luând casă de casă, de la un capăt la altul al satului. Pe drum chipurile de brezoi aleargă sau merg domol jucând clopotele. E în acest joc al clopotelor mult rafinemanet. Uneori clopotele sunt jucate pentru a produce un zgomot infernal, alteori pentru a simula o bălăngăneală discretă și alteori pentru a sugera un mers ritmic. Intră în curte la gospodar întreabă dacă primește ,, brezoaia,, și încep jocul. Fluierașii și toboșarii țin isonul, o parte din mascați joacă hora, sârba sau bătuta, după gustul gazdei, cealaltă parte de mascați fac glume și provoacă buna dispoziție. În schimbul jocului primesc bani, merinde și de băut. Din ceată, cel cu chip de ,, proasta,, se suie pe casă și joacă acolo cerând mâncare. Jocul proastei pe casă este foarte gustat, proasta primind și o recompensă generoasă.
Ceea ce impresionează în alaiul brezoaiei din Domnești este jocul comparașilor mascați, din preajma nucleului care dansează în isonul tobei și melodia fluierului. Adaptabilitatea jucătorilor la grupul familial pe care îl colindă se face spontan. Glumele lor sunt adecvate mediului. Intervin atât cât să provoace ilaritatea și dezarmarea celor mai refrectari spectatori. ,,Preoții și călugării dau binecuvântări antitetice celor dogmatice; doctorii și felcerii sfaturi contraindicate medicinei știintifice. Moșul poartă o mascoidă sexuală cu care fuge după babă etc.
Fără să fie un scenariu magico-ritualic, micile grupuri de jucători din ceata de mascați, improvizează din fiece situație un episod de pantomimă sau mimodramă. Ingeniozitatea lor dramatică nu are limită în această privință.”
Sursa text : Romulus Vulcănescu-Măștile Populare,București 1970
Sură foto : Romulus Vulcănescu-Măștile Populare,București 1970
