,,Cucul care a început să cânte la Buna-Vestire, cântă neîntrerupt, de îndată ce i s-a deslegat limba, până la Sân-Petru, când limba i se leagă din nou, adecă până atunci când, după credința poporului, se îneacă cu orz și nu mai poate cânta. În această zi el se preface în uliu și rămâne astfel până la Buna-Vestire din anul următor, până se preface iarăși în cuc.”
Oamenii pistruiați se spală cu apă în miezul nopții când cântă cocoșul, căci se tem să nu fie socotiți drept Jidovi, și așa petele de pe față li se pot înmulți.
Dacă va tuna sau va fulgera în această zi, nucile nu vor prinde în anul acela miez, nu vor fecunda, ci vor rămânea sterpe, sau, cum se mai zice nuci, numindu-le fulgerate.În Bucovina, pe lângă nuci, se crede că nici alunele nu vor prinde miez , sau chiar dacă vor prinde, viermii vor năpădi asupra lor și nucile și alunele vor cădea. Tot această credință o întălnim și atunci când tună după Sf. Petru.
În această zi, aproape pretutindeni se fac moșii, moșii de Sf. Petru, adică se dă de pomană pentru sufletele morților colaci și lumânări, precum și mere. Sătenii care au vite se duc la biserică și pun spre sfințire caș proaspăt, brânză, urdă,colarezi și păsat.
O datină destul de răspândită este aceea de a păzi pietrele lui Sf. Petru. ,,Pietrele lui Sf. Petru” le ține omul, că-i rău de piatră, că altfel îți bate grindina porumbul și via. Mai jos regăsim o rețetă de descântat :,, Se descântă de meiu și se aruncă de nouă ori în apă, repretându-se descântecul. După aceasta se duce la un alun, la un soc și la un gard. Se iau apoi pietre din ziua de Sf. Petru și cu ele se zic vorbele ,, Cum a împietrit Sf. Petru pietrele, așa să impietresc eu gura și limba ( cutăruia).”
În această zi mare prin unele pârți se țin bălciuri sau iarmaroace, fiind numite cu numele acestei sărbători. Dintre acestea, cel mai caracteristic este târgul ce se face la Gâina, munte situat la miazăzi și apus de Munții Apuseni ai Transilvaniei, la înălțime. La acest târg, care seamănă cu nedeiele din țara Hațegului, sau mai bine zic cu târgul fetei ce se ține la Bobotează la Recea din Țara Făgărașului, sau cu cel de la Ispas din Blaj, se fac, ca de obiceiu, cunoștințe între feciori și fete, din care rezultă și căte o căsătorie între un Crișan cu o Moață, niciodată însă între un Moț cu o Crișancă, fiindcă Crișencele nu sunt așa de frumoase ca Moațele. Cununia însă se celebrează cu toată cuviința acasă în sat, înaintea altarului bisericii,iar nu în munte,unde se zice că ar fi pustnici sau călugări, cari în Țara Moțului n-au existat de când lumea.
În unele părți din Țara Românească, precum Muscel, a doua zi după Sf. Petru și Pavel , se serbează Stoborul Sâmpietrului, pentru pază de lupi și de pagube.
Sursă : Tudor Pamfil -Sărbătorile la români.
Foto Colecția Etnografică H.S. Ilea