,,Mitologia creștină a preluat și remodelat profilul demonologic al caprei și al țapului. Din făpturi demonice ce promovau fecunditatea și fertilitatea au devenit animale diavolești care întrupează desfrâul, piaza rea, nenorocirea. Capra și țapul în travestitul lor religios devin astfel uneltele diavolului. În iconografia basmului, capra și țapul metamorfozează făpturile infernale ale acțiunii epice. Cu toată această prelucrare și remodelare demonologică în spiritul unor supersiții și credințe străvechi despre capra și țap mai persistă încă în folclorul feudal al unor popoare sud-est europene reminescențe mitice din străvechiul cult al acestor animale domestice.
La români s-a menținut multă vreme credință în virtuțile medicale ale laptelui, cărnii și pielii de capră. De asemenea, credințe legate de ritualurile funerare : capra nu se dă de pomana pentru morți;altele legate de ritualurile nupțiale, capra se dă în dar miresei; sau altele legate de ceremoniile solstițiale, capra se joacă de bun augur de Anul Nou.
Prin masca de capră înțelegem astăzi o familie de măști, adică o grupă complexă de măști și mascoide relativ deosebite în structura lor morfologică și asemănătoare în funcțiunea lor ludică. Din această grupă fac parte întâi măștile utilizate de Anul Nou în jocurile de capră, turcă, boriță,brezaie, cămilă și girafă și apoi mascoide corespunzătoare.
,,Jocul caprei” s-a complicat în perioada feudală cu alte personaje-măști secundare ca: moșul și baba, harapii, mirele și mireasa, anul nou și anul vechi , vornicul, fluierașii etc., într-o acțiune dramatică în care domină simbolic manifestările ludice. Din secolul al XIX-lea se disting mai multe feluri de jocuri de capră după structura lor mitico-rituală. Unele sunt ,, caprele mici” altele ,,caprele mari” ,,caprele bătrâne” sau ,,caprele noi”. Îndeosebi caprele mari, numite uneori și caprele bătrâne, sunt spectacole în care intră mai multe personaje-măști. Dintre aceste personaje-măști mai importante sunt cele 12 luni ale anului. Fiecărei măști i se face ,,strigarea ei” în genul strigărilor peste sat, în care intră prognosticuri metereologice amestecate cu aluzii la adresa gospodarilor care primesc pe jucători.
În jocurile de capră sau țap, măștile au fost mult timp confecționate din pieile animalelor corespunzătoare, în general tăbăcite după metoda numită ,, pe uscate” adică prin sărare și uscare la soare.Astfel măștile au menținut o parte din semnificația genuină a pieilor crude, nealterate de procesul tehnic al tăbăcirii industriale. Într-un vechi colind în care se folosea masca de capră, în Moldova, pe valea Bistriței, jucătorii urau :
Uni e capra joacă
Pământul răstoacă
Uni e tropotește
Oarzele înflorește..
În trecerea lor de la forma primitivă la forma populară, măștile costum de capră sau țap au pierdut aspectul lor străvechi real zoomorf căpătând un aspect nou abstract zoomorf. Ceea ce interesează îndeosebi la masca-costum de capră în această ipostază nouă sunt : hîrca reală cu coarne care a fost înlocuită cu un simulacru de hîrcă din lemn, îmbrăcat în piei și împodobit aparte: corpul caprei care a fost înlocuit cu un schelet drapat în țoluri vîrstate sau cu alesături și capul cu elementele lui : coarnele,urechile, gura, bărbița, care au început să fie stilizate.
La români se întâlnesc încă două variante ale măștii-costum de capră: una pentru capra antropomorfizată ,, capra în picioare” și alta pentru omul zoomorfizat în capră ,, capra pe băț” numită și ,, capra pe brînci”. Deosebirile între aceste două feluri de măști-costume nu privesc atît poziția verticală sau orizontală a caprei, adică poziția umană sau animală, cît semnificația ei simbolică pentru purtat și joc. La capra ,,în picioare” ca și șa jocurile asimilate acesteia-la turca ( în Transilvania), brezaia (în Muntenia ), girafa ( în Moldova) și cămila ( în Muntenia), costumul antropomorfic a realizat dintr-un țol vîrstat, închis sub picioarele jucătorului cu niște șalvari; la capra în băț costumul zoomorfic e realizat dintr-un țol cu alesături, deschis jos ca o fustă sau tras pe picioare ca niște pantaloni. Capetele de capră în băț pot fi nearticulate și atunci tactul se obține prin bătălie bețelor ce țin loc de picioare. Caprele în picioare au în schimb capul articulat.Maxilarul superior este mobil spre a putea fi izbit de maxilarul superior care este fix, pentru a țăcăni sau clămpănii, în ritmul jocului acompaniat de tobe sau fluier. Din cauza acestei clănțăniri, masca-costum zoomorfă de capră s-a numit și masca de clanță sau simplu : clanță.
Partea esențială a măștilor-costume de capră este capul. Botul e realizat din piele de căprioară sălbatică, prevăzut uneori cu dinți de aramă, închipuind o ,,gură de aur” .Pe cap sunt prinse urechi de iepure și fixate coarne de căprior sau simulacre de coarne, din lemn. Întreaga măiestrie artistică a creatorului măștii sau mascagiului constă în alcătuirea și împodobirea coarnelor despre care colindul popular menționeazaă:
Hai ța, ța, căpriță ta,
Hai ța, ța, căprița mea.
De la munte te-am adus
Cu cercei și cu hurmuz,
Cu canafi și lipurici
și cu coarne de panglici.
,,Herbul măștii” de capră în Podișul Moldovei este alcătuit uneori chiar din coarne de cerb. În herbul caprei creatorul popular pune tot ce are mai de preț din arsenalul podoabelor femeiești: oglinjoare rotunde, hurmeze multicolore, beteală de argint și panglicuțe roșii cu zurgălăi, țesînd un păienjeniș fin, care în salturile jocului și în ritmicitatea țăcănitului sau a clămănitului produc efecte de lumină și smulg privitorilor iluzia unei făpturi de basm. În această împodobire supravițuiesc străvechi tradiții animaliere din epica pastorală, simboluri ale stelelor-animale atît de plastic redate de unele balade.
Costumele caprei în picioare și al caprei în băț diferă prin structura lor morfologică și somptuozitatea lor decorativă. Deoarece costumul caprei în picioare reprezintă mersul afrontat al animalului, ridicat în două picioare, este în general realizat dintr-o țesătură fină ce înfășoară cilindric corpul jucătorului. Pe el atârnă nenumărate panglici și zurgălăi.Coctumul ,, caprei în băț” deoarece reprezintă poziția patrupedă a caprei în mers normal,este realizat dintr-o țesătură groasă care drapează corpul. Pe axa spinării, saltă o curea bătută cu ținte de aramă, de care spînzură panglici roșii cu clopoței prinși în coadă, șiruri de mărgele și beteală, prisnei și ciucuri multicolori.
În confecționarea măștii-costum de capră astăzi contează pentru sătean,materialul de bază. El imprimă măștii deseori o factură artistică aparte și un nume nou. Când masca-costum este alcătuită din stuf se numește capră de stuf, când este alcătuită din hârtie de numește capră de hârtie.
Sursa text : Romulus Vulcănescu-Măștile Populare,București 1970
Sură foto : Romulus Vulcănescu-Măștile Populare,București 1970
