În cadrul procesului de evoluție a costumului brănean, influențele venite din Țara Românească, Țara Bârsei și a Brașovului au avut un rol hotărâtor mai ales pentru portul femeiesc. Împarțită în mai multe etape, evoluția costumului a cunoscut perioade înfloritoare, ca ceea dintre sec XVIII și sec XIX , care a dat cele mai valoroase piese : cămași cu mâneca răsucită, fote bătrânești, cojoace etc, dar și perioade în care costumul muscelean a avut o răspăndire semnificativă, înlocuind treptat vechiul costum. Comparând portul brănean din jurul anului 1930 cu cel de la sfărșitul secolului XIX , Ioan Moșoiu spunea: ,, Iia femeii e mai decorată, locurile libere dintre rîuri se acoperă cu fluturi strălucitori. Fotele negre au urzeală din ațică roșie, bătătura din lînică roșie în partea de dinainte și arnici negru în partea din spate. Femeile au înlocuit cojocul cu bunda de postav cu blană de vulpe la guler, la mâneci și margini.’’
Analiza portului din zona Branului evidențiează faptul că treptat noile piese s-au asimilat și integrat, astfel, costumul păstrând elementele sale tradiționale, evident încercând să se adapteze noilor condiții de viată.Tipul vechi de camasă cu mânecă răsucită a fost înlocuit începând cu motivele geometrice. Stilizările florale le-au luat locul, alesăturile erau realizate din lînică colorată și bumbăcel, iar într-o fază ulterioară din mătase și fir metalic. Croiul mânecii, a evolut până la mâneca largă, mâneca cu manșeta sau mâneca cu fodor, strânsă cu șnur.Poalele separate, formate din mai mulți clini, se asociează cămașilor mai recente și sunt decorate pe marginea de jos cu motive ornamentale cusute. Din punct de vedere decorativ se îmbină motivele tradiționale cu prelucrări și stilizări fitomorfe realizate într-o cromatică sobră de negru pe alb, cu discrete șiruri sau pete de roșu.Tehnicile cele mai răspăndite la realizarea motivelor decorative pe cămași au fost: cusătura în ,, cruci’’, în ,, muște’’, în urma acului, lănțișorul, peste muchie, cusut ,, pe gras’’, cusut ,, românește, cusut pe ,, toiege’’.
O altă piesă importantă a costumului este fota încrețită, țesută din urzeală și beteală de lînă.Forma sa se obține prin simpla strîngere în talie, sub cingătoare, lăsând partea de jos liberă. Realizată dintr-o țesătură de formă dreptunghiulară, această fotă se formează prin îmbinarea celor trei părți componente: partea din spate și cele doua pulpane. Partea din spate este țesută în război în patru-cinci ițe, în ochiuri: urzeala este de bumbac iar beteala din bumbac sau lînă. Pe aceleași fire de urzeală se realizau cele doua pulpane, din lînă de culoare roșie sau portocalie.La poalele de sărbătoare, această parte a piesei se distinge prin alternanța fondului realizat în ochiuri cu alesăturile din lînă policromă în combinație cu fir metalic. Pe poale și la cingătoare, fota are un grup de vârgi roșii transversal, denumite ,,mînji’’. Cele mai frecvente motive decorative la acest tip de fotă sunt cârligul ciobanului, zăluța, pomul vieții, floarea de colț, frunza si bujorul.
Influențele muscelene și-au pus amprenta și în găteala capului, marama din borangic cu mătase sau fir metalic înlocuind căițele,ștergarele și baticele.
Costum din Colecția Etnografică Gabriel Boriceanu