Portul Popular din Țara Lăpușului

Ca în majoritatea zonelor, deosebirile costumului popular din Țara Lăpușului țin de vârstă și statut social. Până la vârsta de 6 ani nu exista nici o diferență, atât băieții cât și fetițele poartă o cămașă lungă până aproape de glezne. După 6 ani, cămașa fetițelor este încununată de purtarea zadiei și a unui șurț roșu, roz sau cărămiziu. După nuntă, portul zadiilor roșii este interzis, ele fiind înlocuite cu zadiile albastre. Odată cu înaintarea în vârstă, femeile adoptă zadia cu fond negru.

Confecționarea hainelor se făcea pentru marea majoritate în casă. De la cultivarea cânepii și a inului, creșterea oilor, prelucrarea firelor și până la țesut și brodat. Anumite obiecte, cum ar fii cojoacele, sumanele și încălțămintea era lucrate de meșteri specializați. Acestea din urmă făcând parte din portul de sărbătoare.

Portul femeiesc se încadrează în tipul morfologic al costumului cu două zadii și cămașă încrețită la gât. Acest tip de costum s-a purtat din Apuseni până pe cursul superior al Mureșului și din cursul mijlociu al acestuia până în Țara Lăpușului. Zadia cu trup negru sau vânăt s-a purtat în această regiune alături de cămașa cu ciupag. Indiferent de vârstă, portul năframei este generalizat, diferența statutului și a vârstei fiind dată doar de cromatică.

Cămașa cu chept (ciupag) este cel mai vechi tip de cămașă din Țara Lăpușului. Ea are fața și spatele croite din 1, 5 lățimi de pânză. Spatele se croia uneori dintr-o singură lățime de pânză. Mânecile se realizau tot dintr-o lățime și jumătate de pânză, pornită de la gât în întregime, urmând ca jumătatea de lat să fie lăsată dedesubt. Mânecile sunt până la cot, cu volan ( fodor) și brățară din crețuri. Pentru a închide fața și spatele de adaugă doi clini laterali iar sub mâneci două pave. Gura cămășii se află în spate.

În decorul cămășii, alesătura se făcea în război, motivele regăsindu-se și pe zadii : bănuți, pui cu dinți, pană grasă, păsări etc. Broderia se realiza prin mai multe tehnici: pe crețuri la chept și la cot, înaintea acului pe lungimea mânecii, cheițe (drug rar,bezări) la marginea fodorului.

Cămășile femeiești cu chept ( ciupag) se terminau la mânci cu dantelă numită umbrejă croșetată. Broderia executată pe crețurile de la piept a beneficiat de o deosebită atenție. Broderia cunoaște două etape – încrețitul pânzei pentru reducerea lărgimii pânzei și o a doua fază, cea a urzitului pe crețuri, pe fir, cu arnici colorat sau lânică. Cămașa cu chept ( ciupag) s-a purtat în Câmpia Transilvaniei, in Munții Apuseni dar și în zona Reghinului și a Bistriței.

După cel de-al doilea Război Mondial apare în zonă cămașa cu lengher ( platcă) adoptată imediat de generația tănără. Cămașa cu lengher păstrează însă sistemul de ornamentație al mânecii de la vechea cămașă, cu brățară pe crețuri, pene peste cot și umbreajă.

Poalele cămășilor, lungi până la glezne din cânepă sau bumbac, pentru cele de sărbătoare, sunt lucrate din patru lățimi de pânză. Lații erau încheiați cu cusătură după ac și cheițe. La marginea de jos aveau umbreajă prinsă cu ochiți sau mici broderii executate în tehnica ciurului.

Zadia din zona Lăpuș, s-a țesut și ales în război. Materialul de bază fiind firul de lână obținut în gospodărie. La vrâstele cu alesătură începând cu a doua jumătate a secolului XIX, apare ca material lânica colorată urmată de bumbacul alb pentru tehnica alesului cu cordenciul. Zadiile au trupul țesut în patru ițe, vrâstele cu alesături realizându-se prin țesere în lătunoi ( cu urzeala ascunsă). Vechiul tip de zadii, mai late, erau purtate pereche, ele fiind identice. Decorul este plasat în partea de jos, într-un număr de trei-șapte registre ornamentale, cu un registru central, față de care, de o parte și de alta, registrele sunt identice și simetrice două câte două. Motivele geometrice sau geometrizate sunt realizate prin alesătură printre fire sau peste fire, policrome, predominând roșul, portocaliul și albul. În partea de jos a zadiei apar ciucurii din urzeală sau din lânică colorată ( ciupchi).

Prinderea zadiilor peste poale se face cu ajutorul frâmbiilor împletite din păr de lână și decorate cu dungi policrome. Datorită îngustimii lor, acestea erau de multe ori cusute de zadie. Cu o funcție diferită de cea a frâmbiilor, apare și brâul, o piesă de costum mai puțin frecventă.

Peste cămașă, femeile poartă pieptare înfundate, încheiate în partea stângă sub braț, lungi până în talie, cu fond alb iar dupa Primul Război Mondial și cu fond negru. Pieptarul este ajustat după talie, fără mâneci, cu răscroiala gâtului și a mânecilor brodată cu piele iar în partea de jos decorată cu blăniță de miel. Ornamentate cu motive florale, policrome, brodate cu lânică și mătase ce alcătuiau cununi sau buchete, pieptarele din zona Lăpuș se lucrau în centrele din Năsăud. Majoritatea pieptarelor femeiești au cununi și pene mai rare pentru bătrâne și ghirlande bogate în flori cusute cu mătase în diferite culori pentru fete.

Portul bărbătesc se compune dintr-o cămașă simplă, în general neornamentată și izmene largi pentru anotimpul călduros și cioareci pentru zilele friguroase. Cămașa era de culoare albă și confecționată din pânză lucrată în casă din bumbac cu fața și spatele croite din două lățimi de pânză, o lățime în mijloc și câte două jumătăți de o parte și de alta. În partea din față se face o tăietură care formeză gura cămășii pe marginea căreia se monteză un mic guler de mici dimensiuni. Mânecile sunt formate dintr-o lățime și jumătate de pânză, încrețită la locul de îmbinare al umărului cu corpul cămășii și manșeta. Lungimea cămășii depășea cu 30 cm linia brâului. Broderiile discrete în alb erau plasate pe umeri, manșete și rareori la guler.

Izmenele, confecționate din același material ca și cămașa, cu o lungime ce nu trecea de jumătatea gambei, se croiau din patru sau cini lați de pânză. Decorul este simplu, cu cusături în alb și ciucuri sau umbreajă la marginea de jos.

Peste cămașă s-a purtat pieptarul din piele de miel. Pieptarele înfundate, albe, de tip vechi, au dispărut aproape complet din zonă. Ca și în Năsăud, pieptarele cu fond negru și pene roșii s-au răspândit rapid. Ele se confecționau atât cu gură cât și fără și au în față și spate cununi compuse din motiv florale mai simple sau mai bogate.