Valea Arieșului este situată în Țara Moților- una dintre zonele etnografice pitorești ale Romaniei. Valea Arieșului Mare începe de la poalele Munților Bihor, în satul Vârtop-Arieșeni. Arieșul Mic izvorăște tot de la poalele Munților Bihor, din comuna Avram Iancu. Acestea doua formează un singur rîu începând din comuna Mihoesti. Pe Valea Arieșului se află și comuna Lupșa ( jud. Alba), portul din aceasta subzona diferențiându-se în primul rând,față de celelalte, prin cămașă.
Varianta veche a zonei inferioare a costumului se compune în trecut din purtarea celor două zadii roșii. Țesute din lână de cea mai bună calitate ( păr) vopsit în casă, apoi confecționate din bumbac ( urzeala) și lânică colorată ( beteala). La începutul secolului XX, în portul acestor piese vechi intervine o importantă schimbare. Zadia din față este înlocuită cu șurțul din lână, lat, terminat jos cu ciucuri policromi. Prin 1920, șurțul din lână este înlocuit cu cel din satin sau barșon negru, procurat din comerț, împodobit la margini cu dantelă.
Barșonul pentru șorț ( catifeaua), este împodobită cu ghirlande sau buchete de flori din mătase sau fir metalic, constituind una din cele mai importante piese ale costumului. Zadia roșie tradițională, purtată în spate s-a păstrat, suferind și ea anumite modificări. De o culoare aprinsă, aceasta are pe tot câmpul dungi de culoare închisă, negre sau albastre, uneori și fir metalic. Compoziția decorului este unitară, alternând aceleași modele de dungi, negre, din fir, late sau mai mici.
Pieptarele de la Bucium-Poieni, un mare centru de cojocărit, au un tip de broderie executat doar de cojocarii din centru. Broderia este compactă, neagră, fină, cu o dispoziție tipică, numită buciumăneasă. Lucrată din bumbăcel negru,lucios, completată cu boritaș ( fir de aur) și cu fluturi metalici. Intensitatea acestui ton este domolită din loc în loc cu vișiniu,albastru, violet sau galben. Cojoacele buciumane, s-au răspândit în tot ținutul, până pe Valea Arieșului de nord, până la Brad și Hălmagiu.
Cojocul, din blană de miel sau de oaie, cu lână înăuntru, este croit lung și prevăzut cu clini funcționali și decorativi. În câmpurile ornamentale ale pieptarelor și cojoacelor( piept, margini, buzunare, clini,mâneci) operația de împodobire reunește în compoziții ornamentele aplicate din meșină albă, decupate în forma unor reprezentări fitomorfe, cu cele realizate printr-o broderie măruntă din mătase neagră și verde închis, încununate cu fir metalic. Ornamentele sunt formate din ramuri și vrejuri delicate, întregite de frunze și flori, brodate extrem de fin.
Cămașa se încadează în tipologia cămășii cu șire peste cot, denumită aici forme peste cot. Mâneca cu volan este încrețită cu lînceț. Pe mânecă se întind perpendicular în sus, trecând peste formele de peste cot, penele pe mână-n sus.
Cromatica firelor de bumbac sau de mătase folosite la ornamentație, pornea de la roșu aprins pentru fetele de măritat, până la vișiniu închis pentru femeile mai în vârstă.
Comerțul masiv din zonă a făcut ca portul din Lupșa să fie uitat și schimbat cu cel din Bucium, acesta din urmă devenind între timp o marcă identitară a zonei Apusenilor.
Costum din Colecția Monica Albu Rotaru
Photographer Twenty One Stories
Model Lili Sumănaru
Locație Biserica Sf. Gheorghe ( sec. XV) -Satul Lupșa -Alba
Credit & Copyright Etnotique
Mulțumim Monica Albu Rotaru & Radu Penciu
