Portul vrâncean denotă o mare diversitate a elementelor autohtone și străvechi care s-au transmis din generație în generație. Aflată la granița zonelor Muntenia, Moldova și Transilvania, zona Vrancea reușește să îmbine toate aceste influențe, rămânând însă unică prin structura și ornamentația costumului popular.
Găteala capului la fetele nemăritate este formată din două cozi împletit și strânse la ceafă în coc sau lăsate libere. Cocul era stabilizat de copci metalice numite căngi. Lângă coc se așeza un pieptăne încrustat cu pietricele colorate din sticlă. Pentru femeile măritate, sub influența portului muscelean dar și a pătrunderii borangicului în zonă, femeile adoptă marama în locul cârpei. Deosebire este însă semnificativă, motivele de pe maramele vrâncene găsindu-se doar în această zonă. Înhămăturile și șârâmboaiele sunt specific, la fel și consistența firului de borangic care este mult mai densă.
După croi, în zona Vrancei au existat patru tipuri de cămăși : cămașa cu mânecă învârtită, cămașa cu chirușcă, cămașa cu altiță și cămașa cu mânecă din gât. Aceasta din urmă are două variante : cămeșoiul cu mânecă din gât, jos largă și cu poale adăugate și cămașa cu mânecă din gât prinsă jos în brățară cu volan și fără poale. Toate cămășile, indiferent de croi, sunt strânse cu beniță pe lângă gât și deschise în față și legate cu șnur răsucit.
Cămașa cu altiță se compune din mai multe bucăți : stanul din față cu deschiderea de obicei în mijlocul acesteia, stanul din spate și cel din față fiind strânse într-un încreț realizat din ,,găitan,, de culoare neagră sau grena. În părți, cămașa are doi clini ce dau lărgime acestuia.
Pentru lărgime sub brat se introduce o pânză pătrată numită pavă. Mâneca este unită de foroclină printr-o lucrătură cu croșeta din arnici numiră tiriplic.
Elementul care face diferită cămașa din Vrancea este gherdanul stanului din spate. El stabilizează și menține uniform cutele de sub guler.
Mâneca cămășilor cu altiță dar și cu chirușcă este alcătuită din altiță pe umăr, mâneca propriu-zisă în care se introduce o pânză bogat ornamentată, numită foroclina, jos mâneca fiind strânsă în brățară sau cu volan care se răsfrânge peste mânecă.
Modul de ansamblare a stanilor, face din cămașa acestei zone etografice o piesă a căror cheițe au un rol decorativ extrem de important în ornamentica ei. Gama variată de cheițe făcute cu acul, de la cele mai simple la cele mai complicate, denotă dorința creatoarelor de a umple spațiile goale printr-o virtuoasă tehnică.
Motivele ornamentale sunt bogate și răspândite pe stanul din față și spate, pe mâneci, la brățară și bentița de la gât. Motivele sunt geometrice și în special formate din pătrate, în care se includ, a motive înguste, acestea răspândite pe piept, spate și altiță, iar pe mânecă sunt răspândite râurile formate din motive geometrice .
Atât la cămăși cât și la cătrințe s-au folosit începând cu sf Sec XIX fluturi metalici, tel și mărgele.
Cătrința constă dintr-o bucată de stofă de casă, de formă dreptunghiulară, realizată din lână pentru anotimpul rece sau din bumbac pentru vară. Catrința se țese în patru ițe, urzeala fiind din păr, iar băteala din lână. În ultima perioadă se lucrau și cătrințe din bumbac și mătase vegetală. Dispunerea ornamentelor se face pe partea din față a catrinței și constă fie din vrâste sau din dungi fie din alesătură. De obicei în partea de jos a catrinței sunt dispuse câteva dungi subțiri de diferite culori. Ornamentica se concentrează la cantă și la pulpoane. Vrâstele erau uneori țesute cu fir metalic auriu sau argintiu și cu mătase vegetală.
Costum Muzeul Viticulturii si Pomiculturii Golești
Photographer Ileana Radulescu.Photography
Model Bianca Purcărea
Locație Muzeul Golești
Credit & Copyright Etnotique
