Studiul portului popular din zona Arges a cuprins întotdeauna cele trei zone etnografice Arges, Muscel și Topolog. Diferențele între zona Argeș și cea a Muscelului sunt de cele mai multe ori minore, vizând în mare parte decorul. Pentru zona Topologului ,existența catrințelor ( cătrință și fotă/peșteman) reprezintă o primă marcă identitară în timp ce pentru Muscel si Argeș, fota de formă dreptunghiulară este cea mai întâlnită. Trebuie precizat ca zona de interferența a zonelor Argeș, Topolog, Dâmbovița au adoptat moda șortului cu peșteman puternic ornamentată.
Aria de răspândire a fotei cuprinde zona fostului județ Muscel, portul din această zona având faima de cel mai spectaculos din țară. Portul popular din Muscel a impresionat câțiva pictori renumiți din secolul XIX și în special pe Carol Popp de Szathmary, care a reușit să înfățișese diferite aspecte ale costumului de sărbătoare.
Marama din zona Muscel, numită local și cârpoi, are o lungime de 3-4 m și o lățime de până la 50 cm. Țesătura este fină, pe margine fiind întărită printr-un chenar, și în totalitate executată din borangic cu motivele ornamentale din mătase și fir metalic. Ornamentul acestora este constituit în mare parte de câmpuri îngradite în interiorul cărora se găsesc flori, numite florile din ștrangă.
Ia musceleană este puternic ornamentată, ea fiind formata din partea superioară și cea inferioară. Partea de jos are denumirea de poale. Partea de sus a iei, trupul, este făcut dintr-un material uniform, în timp ce poalele se folosește o pânză de calitate mai slabă. Pentru trupul iei este nevoie de 5 foi: una pentru piept,una pentru spate, două la mâneci, 0,5 la subțioara dreaptă și 0,5 la subțioara stângă. Pânza poate să fie din cânepă, in, bumbac sau borangic în diverse combinații, des folosită fiind și pânza cu margini.
În zona Muscel, mâneca este cam aceeași, atât cât privește forma ei general, cât și elementele ei constitutive. În ceea ce privește forma distingem trei tipuri : mâneca largă, mâneca cu manșetă și mâneca cu volan.
,, Banta” de la mânecă( cunoscută și sub numele de obinzică) nu este altceva decât rezultatul fixării cu o bentiță a unui vechi tip de mânecă, aproape dispărut în regiune, format prin încrețirea extremității mânecii cu ajutorul unei ațe.
Al doilea tip de ie pe care îl vom urmări este tipul iei cu volan.În regiune ea se prezintă sub două variante și anume una cu bentiță la încrețitură și alta având la încrețuri doar o ață care se strânge. Mâneca cu volan are denumiri ( fodor) care indică din ce regiune s-a exercitat influența și anume sudul Transilvaniei.
Tipul de mânecă largă se întâlnește sub două variante și aceasta ne arată fără îndoială nu numai o formă locală de mânecă largă dar și o formă de mânecă largă care s-a modificat sub influențele venite din Transilvania. Cele două tipuri, tipul volan și mâneca largă trebuie considerate împreună.
Câmpurile ornamentale acoperă pieptul, altița, mâneca și gulerul. În general se observă folosirea linei drepte pentru realizarea ornamentelor.La cusut de folosește arniciul, mătasea și lâna, firul metalic și uneori chiar telul. Ia de sărbătoare din Muscel este în armonie cu piesa de port cu care se poartă, și anume cu fota, care la rândul ei apare încărcată de decor.
Motivele ornamentale folosite sunt comune cu motivele întâlnite uneori și în alte regiuni, însă gradul de ornamentare repetitiv, lăsând foarte puțin spațiu alb, este specific Muscelului.
Motivul decorativ fuști seamănă cu crestăturile în lemn, pe care e posibil să le imite, cu niște colți sau triunghiuri înșirate de o parte și de alta a unei fâșii care de asemenea este ornamentată. Motivul stâlpi este asociat cu motivul fundățenii creți. Alte motive frecvente: ciarba, rânduri de știuci,curcanul, suveicuța, șerpeasca, melcul, mușcate pe rânduri, cârliga,boboaca, potcovița, craca măciucii,roți, cârlige, șerpi etc.
Fota este reprezentată de două tipuri: tipul primar ( o singură culoare) și tipul ornamentat. Forma acestei piese este o fășie lungă de stofă înfășurată în jurul corpului, de la talie în jos. Pornită de la ornamentul de simple vărgi la căpătâie, s-a dezvoltat într-o piesă cu o ornamentație ce se întinde pe căpătâie și la poale,, varga de la poale” . Specific Muscelului în decorul fotei este părăsirea orientării în dungi verticale prezentând astăzi o suprafață compactă, omogenă, încărcată cu fir.
Brâul roșu încinge talia peste cămașă iar betele se leagă peste fotă.
Costume din Colectia Muzeului Viticulturii si Pomiculturii Golesti
Photographer Ileana Radulescu.Photography
Locatie Muzeul Pomiculturii si Viticulturii Golesti
Model Lili Sumănaru
Credit & Copyright Etnotique
