Portul femeiesc din Tara Binsului

In sudul regiunii Oradea se afla depresiunea mare a Beiusului si Vascaului, cuprinsa intre muntii Bihariei, la nord si muntii Codrului la sud. Printre aceste doua siruri de culmi, in cea mai mare parte impadurite, curge Crisul Negru.Partea de nord a depresiunii este mai deluroasa, fiind alcatuita dintr o treapta mai coborata a muntilor Bihariei. Partea de sud este neteda, avand aspectul unei campii intinse. Caracteristica principala a vietii economice si sociale o constituie specializara satelor pe mestesuguri.

Intreaga zona pare un imens atelier, in care fiecare sat lucreaza un anumit produs: lazi de zestre la Budureasa, oale la Leheceni,Lelesti si Cristisor, secure la Varzarii de Sus,cizme la Varzarii de Jos, piatra cioplita la Vascau, sumane la Sarbesti, opinci la Nimaiesti etc. Costumul din zona Beiusului cunoaste o puternica  inflorire , iar zona se imparte in doua sectoare principale. In partea de nord si mai ales in satele grupate in jurul Pietroasei, costumul are un caracter arhaic, in timp ce la sud, in satele din preajma  Campenilor, costumul prezinta numeroase elemente noi. Explicatia trebuie cautata in starea de izolare mai mare a satelor din zona Pietroasa decat cele asezate chiar pe Valea Crisului Negru, cale importanta de circulatie si scurgere a marfurilor. Deosebirea principala intre cele doua costume se refera mai ales la costumul femeiesc. In timp ce la Pietroasa zadia este din lana tesuta cu alesaturi, in satele din jurul Campenilor ea este din panza alba aducand mai degraba cu un sort.



Pana pe la jumatatea sec al XIX lea romanii din Bihor aveau acelasi port, fara deosebiri intre subzonele Vascau si Beius. La acea epoca specificul local al acestui port se caracterizeaza printr-o structura foarte simpla, datorita numarului mic al pieselor componente. Parul era impletit, capul acoperit cu un stergar alb, iar la gat se impodobeau cu siruri de margele. Purtau camasa lunga prevazuta cu cusaturi pe maneci si cu pumnari lungi brodati pe muchia cutelor. Zadie neagra din lana, in fata, croita dintr-un lat , brau tesut din lana colorata. Peste camasa imbracau un cojoc fara maneci, iar in picioare purtau opinci si in zilele de sarbatoare cizme. Fetele mari purtau capul acoperit, iar mai tarziu zadia din lana a fost inlocuita cu cea rosie din par. La gat, salbele din catifea rosie sau neagra, de care erau prinse monezi reprezenta marca sociala a femeii.

Mai tarziu, camasa lunga a fost inlocuita cu ie si poale ( local spacel) si zadie in fata. Pe deasupra purtau cojocul scurt fara maneci, sumanul si carpa de dupa cap sau salul de lana. Pe masura intensificarii relatiilor comerciale, apar in targuri rochia din par, zadiile cu flori, bluza, flanelul, cizmele etc.

Catre sfarsitul secolului trecut, carpa alba de cap a fost incluita cu basmale negre din lana sau alte culori, din jolj alb sau vopsite in diverse culori. Dupa materialele folosite, la confectionarea pieselor se foloseau panza,pielea, panura, materiale din comert si impletituri din lana.  Cele mai des intalnite sunt piesele confectionate din panza de casa: poale, camasa,rochie, zadie.



Camasa din zona Bihorului ocupa un loc important in ansamblul portului si prevede o continuua transformare si imbogatire decorativa. Camasa lunga ce aminteste de vechiul port romanesc din intregul lant Carpatic ramane purtata doar de femeile batrane. In decursul timpului s-au dezvoltat o serie de aspect deosebite ce dau mai multe tipuri de camasi.

  Costumul de tip vechi are camasa compusa din spacel romanesc si poale, care ambele, incretite intai, sunt unite la talie. Panza folosita este din canepa la poale si canepa cu bumbac la spatoi. Camasa prezinta tipul clasic, cu foile incretite la gat, unde sunt sustinute, sub guler, de creturi. Foile de panza sunt incheiate cu cheita decorativa. Maneca terminata in volan ,, fodra’’ , incretit cu scafatura. Ornamentul plasat pe maneca are doua fome: cea mai veche este cu ,, brate’’ sau ,, jure’’, trei benzi orizontale, a doua forma este cu un rand vertical,de la umar in jos, denumit pe branca n jos,. Ornamentul este cusut in motive geometrice, cu rosu la tinere si negre la batrane. Poalele erau albe , neornamentate. In a doua faza apare spatoiul si poalele separate. Noul spatoi are croiala= desprinsa de vechiul tip- cu maneca prinsa din umar iar in fata cu cheptar  in forma camasilor barbatesti de oras contemporane. Decorul spatoiului nou se centreaza pe spetele pe cheptar si la maneca, unde scafatura este inlocuita cu pumnarul. Cheita dezvoltata la noul spatoi constituie un frumos décor. Coloritul se imbogateste cu noi nunate. Poalele, incretite fix pe pumnata, au jos 1-2 randuri de volane, ,,fodori,, ornamentate.





,,Spatoiul cu guler rafrant’’ reprezinta trasatura de unire cu vestul Zarandului, cu estul Campiei Aradului si cu subzone Codru: maneca din umar, chinguta la baza gurii camasii, pumnari lati de 10 cm si incheiati cu nasturi. Ceea ce caracterizeaza aceasta camasa este gulerul rasfrant, fie incretit din jolj sau din dantela, fie rotund din pana de canepa.  Tehnicile intrebuintate pentru ornare fiind  broderia plina dupa scris si trasureasca pe fir, mai potrivite pentru realizarea motivelor des intalnite pe aceste camasi: variante de trifoi,cheia si lacata, motive geometrice sau florale. Se intalnesc camasi in totalitatea albe datoria influentei orasenesti, asadar intregul costum iese in evidenta doar prin zadie si basma , fondul alb ramanand o caracteristica a evolutiei.

Poalele, doar albe ca si camasa, sunt confectionate din 6  lati de panza. Dupa croi deosebindu-se mai multe tipuri: poale pa lati, poale adaugate si poale cu fodra.  In trecut se confectionau din sapte-noua lati de panza, iar astazi din cinci-sase.La aceste poale , ca si la cele vechi, latul din fata ramane neimpodobit, fiind acoperit de Zadie. Dupa 1910 se dezvolta o serie de variante  ale poalelor croite pe lati, datorita impodobirii acestora prin alesaturi. In acest scop cusatura se face zadieste, alegand practice firele si reducand la jumate firele de numarat din urzeala.

 Zadia, impreuna cu camasa si poalele, formeaza imbracamintea stric necesara. De obicei ea este dintr-o singura culoare. Cele mai vechi zadii de sarbatoare sunt zapregele, zadii din lana vopsita in negru sau albastru fumuriu, cusute cu lanica roz, galbena, vedre deschis etc. In acelasi timp, fetele mari si nevestele tinere puratu zadii alese din lana cu alesaturi sodu si alb pe fond negru.

Din timpurile mai noi, amintim zadia de Banat, introdusa in urma efectuarii muncilor agricole sezoniere in Banat, in intregime cu alesaturi multicolore din lanica. Fetele si nevestele  tinere foloseau toate nuantele de rosu iar nevestele mai in varsta toate nuantele verdelui.  Zadia banateana era o piesa importanta in statutul social al purtatoarei, doar familiile instarite si-o permiteau.



Din blana de oaie sau de miel se confectionau felurite cojoace femeiesti. De obicei acestea erau mai scurte decat cele barbatesti. In schimb sunt mult mai bogat ornamentate. Cojocul binsenesc este creat de cojocarii din Beius, model preluat si de cojocarii din Poienii de Jos. Este aproape asemanator cojoacelor barbatesti din subzone Pietroasa-Rosia.  Pe toata suprafata este decorat cu cusaturi de lanica in forma de ciupi, la batrane dominand culoarea verde, iar la tinere rosul.





Lupta dintre vechi si nou in portul din zona Bihariei s-a  facut cunoascuta prin conditiile economice si sociale, mai ales prin prilejul folosirii materialelor. In cusaturile pentru camasi, zadii, femeile instarite foloseau material scumpe, fire colorate la oras, in schimb, cele sarace utilizeaza ata de canepa sau fire de lana.

Consultant & costume: Prof. Remus Cristian Țoța – Director al Muzeului Beiuş

                                              Photographer Ileana Radulescu.Photography

                                                   Modele : Alexandra Negrila & Radu Fradu

                                                   Locatie : Gradina Vlahiia

                                                     Accesorii : Carmen Hotean

                                                   Hair : The Lash Lounge

                                                   Credit& Copyright Etnotique 

Written By Alexandra Negrila

View all posts by: Alexandra Negrila

No Comments Yet.

LEAVE A REPLY

Logged in as Alexandra NegrilaLog out »

SEARCH

NAVIGATION

ARCHIVES

META