Cojocaritul in Valea Crisului Negru

Cojocăritul în valea Crișului Negru a fost un meșteșug înfloritor încă din cele mai vechi timpuri, ca urmare a stilului tradițional de gospodărie de tip agro-pastoral care a furnizat materia primă pentru această îndeletnicire, anume blana și pielea de oaie și de miel.

Cele trei mari târguri ale zonei, Vașcău, Beiuș și Tinca au reprezentat și principalele centre de cojocărit, ca mai apoi meșteșugul să se extindă și în localitățile înconjurătoare. În valea superioară a Crișului Negru, în preajma orașul Vașcău, cojoacele se numeau „cohănești”, de la regionalismul „Cou”, folosit pentru localitatea Vașcău(Vaskoh, vas= „fier”, koho= „furnal”) . Cojoacele cohănești femeiești erau ornamentate prin aplicații de piele roșie, neagră, maro, verde și galbenă și erau brodate pe aproape toată suprafața, fiind unul dintre cele mai ornamentate tipuri de cojoace.

Cojoc cohănesc
Sursă http://www.neprajz.hu/en/gyujtemenyek
Cojoc cohănesc de femeie măritată
Sursă http://www.neprajz.hu/en/gyujtemenyek

În funcție de localitățile din jurul Vașcăului în care erau confecționate, aceste se diferențiază prin croi și ornamentică, unele fiind mai bogat răscroite sau ornamentate, în corespondență cu satul purtătoarei, cojocul jucând rol de marcă identitară. Existau tipuri distincte de cojoace pentru localități precum Lunca, Câmpani, Vărzari, Ștei, Seghiște, etc.

Cojoc din satul Lunca
Cojoc din satul Lunca-vedere spate

Cojoc din satul Ștei
Cojoc din satul Ștei-vedere spate
Cojoc din satul Săliște
Cojoc din Poiana de Vașcău
Cojoc din satul Saghiște
Cojoc cohănesc din satul Fânațe-vedere față
Cojoc cohănesc din satul Fânațe- vedere spate

În ceea ce privește cojoacele bărbătești, acestea erau ornamentate prin arabescuri de piele de culoare roșie, albă sau maro, cusute cu „irhă”(fâșii înguste de piele folosite ca fire de broderie).

Cojoc cohănesc bărbătesc varianta alb
Sursă http://www.neprajz.hu/en/gyujtemenyek
Cojoc cohănesc bărbătesc varianta roșu- vedere față
Sursă www.artmark.ro
Cojoc cohănesc bărbătesc spate

Erau mai simple față de cele femeiești și în unele localități alternau cu cojoace confecționate la Buteni, județul Arad, realizate într-o tehnică și ornamentică aproape identică.



Cojoc cohănesc bărbătesc -varianta maro

Pe cojoacele bărbătești apar motive ornamentale precum „Crișul cu pești” sau „șercanul”, simbol al masculinității, reprezentat printr-o coloană verticală amplasată pe spatele cojocului. În zona Vașcăului se cunosc din fotografii vechi și diferite tipuri de cojoace dispărute.

În jurul Beiușului, s-au purtat patru tipuri de cojoace. „Cojocul binșenesc”, era ornamentat cu aplicații de piele roșie, broderie plină, broderie cu „irhă” și „ciupi”(mici pampoane de lână colorată), fiind împrejmuit cu blăniță neagră de jur împrejur la varianta femeiască, și doar la gât și piept la cea bărbătească.

Cojoc binșenesc bărbătesc
Detaliu cojoc binșenesc
Cojoc binșenesc femeiesc
Sursă http://www.neprajz.hu/en/gyujtemenyek
Detaliu cojoc binșenesc
Sursă http://www.neprajz.hu/en/gyujtemenyek

Varianta bărbătească a cojocului binșenesc stă mărturie unității compoziționale a cojoacelor din valea Crișului Negru, fiind asemeni cojocului bărbătesc cohănesc ornamentată cu motive precum „Crișul cu pești” sau „șercanul”, însă într-o viziune diferită de cea a meșterilor din Vașcău. Un al tip de cojoc purtat în zona Beiuș este „cojocul poienăresc”,  confecționat la Poienii de Jos și purtat mai cu seamă de populația vârstnică.

Cojoc poienăresc

Aceste cojoace au fost în mare parte asemănătoare cu cele binșenești însă au fost realizate într-o cromatică mai sobră, în tonuri de negru, verde și albastru, dar și fără ornamente în partea dorsală. De asemenea, o variantă mai sobră a cojocului binșenesc a fost „cojocul concinesc” sau „cuncenesc”, purtat mai ales în zona comunei Roșia și realizat într-o ornamentică identică dar exclusiv în tonuri de verde și negru.

Cojoc cuncenesc

Ultimul, dar nu cel din urmă tip de cojoc purtat în zona Beiuș a fost cojocul așa-zis „cu jumere” sau „cojocul unguresc”, preluat de la etnicii maghiari din sate precum Tărcaia sau Finiș, însă adoptat și de populația românească, îndeosebi de fetele tinere care l-au preferat pentru decorul floral și cromatica vie.

Cojoc ungurenesc bărbătesc vedere spate
Sursă http://www.neprajz.hu/en/gyujtemenyek
Cojoc ungurenesc bărbătesc vedere față

Cojoc ungurenesc femeiesc vedere spate
Cojoc ungurenesc femeiesc vedere față
Cojoc ungurenesc femeiesc vedere spate

Tot meșterii cojocari de la Tărcaia produceau și cojoace lungi, cu mâneci, numite „becheci” în grai local, din maghiarul „bekecs”. Aceste cojoace erau purtate doar de bărbați și erau bogat încrețite în partea de jos.

Cojoc Tărcaia
Sursă http://www.neprajz.hu/en/gyujtemenyek

În zona Tinca, s-a purtat „cojocul cu bumbălaci”, o adevărată capodoperă a artei populare bihorene, un cojoc relativ scurt, împrejmuit cu blăniță neagră și ornamentat deosebit de bogat.

Cojoc Tinca
Sursa Tereza Mozes, Portul Popular din Nord-Vestul României, Țara Crișurilor
Detaliu cojoc Tinca
Sursa Tereza Mozes, Portul Popular din Nord-Vestul României, Țara Crișurilor

Aceste cojoace sunt cele care au dispărut primele din teren datorită ritmului alert de urbanizare a zonei din care provin. Asemeni cojoacelor lungi de la Tărcaia, meșterii maghiari de la Tinca și Ginta, confecționau la rândul lor aceste piese, însă ornamentate cu motivele specifice locului, regăsite și pe „cojocul cu bumbălaci”.

Cojoc Tinca
Sursă http://www.neprajz.hu/en/gyujtemenyek
Cojoc Tinca
Sursă http://www.neprajz.hu/en/gyujtemenyek

Un rol exclusiv funcțional în toată zona l-au avut pieptarele înfundate, purtate îndeosebi în zilele de lucru sau la muncile câmpului. De regulă erau ornamentate puțin și nu erau considerate piese de sărbătoare. În satele cu posibilități materiale mai bune și deschidere puternică spre comerț, precum Câmpani, Seghiște, Sârbești, Fânațe, s-au purtat în zile de sărbătoare și pieptare de la Sibiu sau Făgăraș, cumpărate exclusiv de cei bogați și cu un preț foarte ridicat.  Variația ornamentației și bogăția de culori folosite a permis de asemenea combinarea modelelor de cojoace, întâlnindu-se în special în rândul celor înstăriți, cojoace inedite realizate prin combinații fascinante între tipologiile cunoscute ale acestor piese.

 

Un articol de Răzvan Fericean