Portrete din Colectia Etnografica Gabriel Boriceanu
Port Popular din zona de interferenta Hartibaci-Fagaras
Port Popular din zona Fagaras
Port Popular din zona Persani
Port Popular din zona Bran
Photo Credit Ileana Radulescu.Photograpy
Port Popular din zona de interferenta Hartibaci-Fagaras
Port Popular din zona Fagaras
Port Popular din zona Persani
Port Popular din zona Bran
Photo Credit Ileana Radulescu.Photograpy
În a doua zi de Paști, in Transilvania, fetele se pregatesc pentru udat.
Tradiţia spune că fetele trebuie udate cu apa de izvor ca să fie frumoase, să dea naştere la copii sănătoşi şi să miroasă tot anul ca florile de primăvară. Tradiţia mai arată că nici unei fete nu îi va merge bine în acel an dacă nu este stropită. Dacă primesc „udătorii”, vor rămâne frumoase tot anul.
Udatul sau stropitul fetelor era un simbol al vieţii şi fertilităţii, obicei practicat în familile nobiliare până la sfârşitul secolului al XIX-lea, după care doar locuitorii satelor l-au mai păstrat. În timp, s-a renunţat la această practică în favoarea parfumului sau a apei de colonie, obicei care se practică şi la oraş.
Pentru ziua aceasta fetele se pregăteau de cu dimineață, își îmbracau cele mai bune haine și așteptau să fie vizitate de tinerii ce le simpatizau. De obicei, aceștia erau primiți cu mesele pline de prajituri,palinca și oua roșii.
Music : Cobzality
Costume din Colectia Etnografica Gabriel Boriceanu
Image : Ileana Radulescu.Photography
Regie si Montaj : Etnotique
În satul Cuciulata din județul Brașov tradițiile au învins timpul și reușesc să ofere locului un aer autentic prin tradiția încondeiatului oualor în fiecare an înainte de Sfintele Sărbatori de Paști. Începând cu Săptămâna Mare, în special Joia si Vinerea, femeile din sat închistresc si înroșesc ouă. Batranii spuneau ,, Dacă închistriți și înroșiti ouăle în Vinerea Mare, nu se vor strica tot anul.’’
Această tradiție s-a pastrat vie și simbolizează mândria satului, iar acțiunea de încondeiere necesită răbdare, talent și precizie. De talent nu se duce lipsă, ținând cont că tinerii din sat păstrează și duc mai departe această tradiție.
Pentru încondeiatul ouălor se folosește metoda „scrierii” cu un instrument special, numit condei, și ceară de albine călduță (neeaparat ceara din stup ).Condeiul este un bețigaș cu capat de cupru, prin care se trece un fir de par din cal. Ouăle se spala bine, de obicei se aleg cele mai albe sau ouăle de rață.Pe oul fiert se închistrează ( cum spun femeile ), desene transmise din stramosi, precum: broasca, fierul de plug, căpăstrul, coada rândunicii,calea rătăcită, frunza de stejar, cuibul de rândunică ,vioara,cuibul de viespi etc.
După conturarea modelelor, oul se scufundă în vopsea roșie obținută pe cale naturală din frunze de ceapă și coji de nucă. Cand ceara începe să se ridice, si ouăle prind culoare, sunt scoase cu ajutorul unei linguri de lemn și șterse cu slănină pentru luciu.
Sărbătoarea continua a doua zi de Paște cand oamenii se adună în mijlocul satului și admiră alaiul de fete si feciori in frunte cu plugarul. Atmosfera de sărbătoare este cu atât mai frumoasă, cu cât veșmintele celor prezenți sunt alese cu grijă, iar plugarul se împodobește cu paie la brâu, maini și picioare. Pe cap poartă o pălarie tot din paie, aceasta îi servește drept unealtă de stropit oamenii. Cei mai aprigi feciori ai satului sunt îmbracati asemeni plugarului și îl vor duce pe acestă la vale cu ajutorul unei grape de lemn . Intrat în vale, acesta ascunde grapa în apă, rostește o rugăciune aruncând în cele patru puncte cardinale lipchiul ce-l are la brâu.De asemenea, în semn de sarbatoare, feciorii și fetele încing o horâ cu veselie și încantare. După acest moment, toată lumea se retrage acasă și cu bucurie ciocnesc ouăle și stau la ceas de seară cu familia.
Photo Credit Ileana Radulescu.Photography
In satul Cuciulata din judetul Brasov traditiile au invins timpul si reusesc sa ofere locului un aer autentic prin traditia incondeiatului oualor in fiecare an inainte de sfintele sarbatori de Pasti.Incepand cu saptamana mare, in special Joia si Vinerea, femeile din sat încristesc si înrosesc oua. Batranii spuneau ,, Daca incristiti si inrositi ouale in Vinerea Mare, nu se vor strica tot anul.’’
Lichiu/Lipchiu, până acum cateva zile nici nu auzisem de desertul acesta tradițional din Transilvania. Dorindu-mi să filmez o rețetă pentru Paște am acceptat invitatia lui Gabi de a merge in Mateiaș și de a găti împreuna cu femeile din sat savurosul desert.
La început mi-a fost dificl sa înteleg dar pe parcursul procesului mi-am dat seama de anumite lucruri,cel mai important fiind aluatul, asemanator cozonacului și că secretul stă în coacerea pe vatra a acestuia. Daca nu ati înțeles rețeta, o găsiți mai jos și ..-Da, femeile din sat nu gătesc cu căntarul de gramaj lângă ele, ci din ,, ochi,, și experientă.
Ingrediente pentru 12 lichii
Aluat
-2 kg de faina
-1 kg lapte
-8 oua
-400 grame zahar
-drojdie
-margarina sau unt topit
-coaja rasa de la o lamaie
-esenta de rom si vanilie
Umplutura
-1 kg de smantana
-aproximativ 4 oua
-branza de vaci (dupa preferinte)
Decor
-200 g zahar
-scortisoara
-zahar vanilat
Procesul il gasiti in AICI!
Photo Credit Ileana Radulescu Photography
Multumim Gabriel Boriceanu!
Începand cu varsta de cincisprezece-șaisprezece ani, fetele se pregăteau să intre în joc (horă), moment de o reală importanță în viața socială a acestora. Printre altele, etapa era marcată de schimbarea gătelii capului, din portul cu cozile pe spinare în găteala capului cu cosițele peste cap pentru creață sau reață cum se zicea în unele sate.
Părul fetelor se piaptănă peste cap și se împletește în două cosițe petrecute la ceafă și trecute apoi peste creștet și din nou înapoi, formand o dublă cunună. Podoaba capului la fete cuprinde o serie de piese, cea mai importanta fiind ,,,creața,, , un fel de panglică din bumbac sau lană roșie, lungă de trei sau patru metri și încrețită mărunt pusă peste cosițe asemeni unei cunune.
Între încrețituri se pun ,, beșicuțe,, , adică mărgele din sticlă multicolore. Pe langă cosițe, spre frunte se pune ,,zgherdanul,, o panglică de culoare roșie, legată la ceafă și avand șiruri de mărgelușe albe dispuse în spirale. El se poartă în fiecare zi, ținand părul strans.
Revenind la creță, ea se poartă la sărbători mari, la nunti și la joc,, dar și în dulcele Crăciunului , cand se puneau la cale, de regulă, nunțile și cumetriile,,. Alături de zgherdan, ele erau păstrate în diferite cutii alături de lucrurile de valoare ale fetei : ace, salbe, margele etc.
Costum din Colectia Etnografica Gabriel Boriceanu
Photo Credit Ileana Radulescu Photography
Multumim Madalina Boriceanu!